Definiție și ce înseamnă ogurliu

1. [DEX '09] OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.

2. [MDA2] ogurliu, ~ie a [At: IST. Ț. R. 58 / V: (reg) orgul~, ughiu~, ug~ / Pl: ~i / E: tc oğurlu, uğurlu] (Mtp; înv) Care aduce noroc.

3. [CADE] OGURLIU adj. Cu noroc, aducător de noroc, de piază bună, de bun augur: pare-se, pentru că e pururea verde... bradul ar fi ~ la casă nouă (ISP.); pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră (ISP.); să trăiți... și să vă fie sfîntul Vasili ~ (ALECS.) [tc. ugurly).

4. [DLRLC] OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Învechit, în superstiții) Cu noroc, de bun augur. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 220. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasile ogurliu. ALECSANDRI, T. 1333.

5. [Șăineanu, ed. VI] ogurliu a. de piază bună, norocos: să vă fie Sf. Vasile ogurliu! AL. [Turc. UGURLÜ].

6. [Scriban] ogurlíŭ și ugurlíŭ, -íe adj. (turc. oghurlü, ughurlü). Fam. Rar. De pĭază bună, de bun auguriŭ: om ogurliŭ.

7. [MDA2] orguliu, ~ie a vz ogurliu

8. [MDA2] ughiurliu, ~ie a vz ogurliu

9. [MDA2] ugurliu, ~ie a vz ogurliu

10. [CADE] UGURLIU = OGURLIU: a intrat cu norocul în casa lor, este ~, adică dobîndise un copilaș (ISP.).

11. [Scriban] ugúr, -rlíŭ, V. ogur-.

12. [DOOM 3] ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii

13. [DOOM 2] ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii

14. [DLR - tomul X] OGURLIU, -IE adj. (învechit; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. Toți turcii ținea că este norocos, orguliu, împăratul acesta. IST. T. R. 58. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. ALECSANDRI, T. 1 333. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 221, cf. 286, DDRV, SAINEANU. Cumperi la presente mai de timpuriu, De vrei să-ți ureze anul ugurliu. ap. șio II1; 372, cf. ALEXI, w., tdrg. – pl.: ogurlii. – Și: ugurliu, -ie, ughiurliu, -ie (IST. T. R. 58), orguliu, -ie adj. – Din tc. oǧurlu, uǧurlu.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] OGOOUÉ (OGOWE [ogówe]), fluviu în Africa Ecuatorială (Gabon și Republica Gabon); 1.200 km. Izv. […]
[DE] OGREZENI, com. în jud. Giurgiu, situată în câmpia Găvanu-Burdea, pe dr. râului Argeș; 4.631 […]
1. [DEX '09] OGRINJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate […]
1. [MDA2] ogrinjos, ~oasă a [At: COMAN, GL. / V: (reg) ~rejos / Pl: ~oși, […]
1. [MDA2] ogrișteană sf [At: LIUBA-IANA, M. 111 / Pl: ~ene / E: nct] 1-2 […]
1. [DEX '09] OGRĂDAȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. […]
1. [DEX '09] OGRĂJOARĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + […]
[Argou] o grămadă loc. adv. foarte mult. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
Copyright 2026 © Explicativ.ro