1. [DEX '09] OGRĂDAȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș.
2. [MDA2] ogrădaș, ~ă smf [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XXI, 263 / Pl: ~i / E: ogradă + -aș] (Înv) Persoană care slujea la o curte boierească Si: ogrădean.
3. [DLRLC] OGRADAȘ, -Ă, ogrădași, -e, adj. (Învechit) Care face serviciu în ograda unei curți boierești. (Cu pronunțare regională) Se fuduleau în cămeșe din întîmplare curate, chelarul, chelărița, lăptărița, surugii, oameni ogradași albi ca omătul și rași. RUSSO, S. 21.
4. [DOOM 3] ogrădaș (înv.) (desp. o-gră-) s. m., pl. ogrădași
5. [DOOM 2] ogrădaș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădași
6. [DLR - tomul X] OGRĂDAȘ, -Ă s. m. și f. (Învechit) Persoană care slujea la o curte boierească. S-a tămplat mulți oameni, bătrâni și tineri, răzeși și streini..., Cărste Moldovan, ogrădaș, martur, Grigoraș Ciobotar (a. 1766). iorga, s. d. xxi, 263. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se fuduleau în cămeșe din întîmplare curate chelarul, chelărița, lăptărița, surugiii, oamenii ogradași albi ca omătul și rași. russo, s. 21. – pl.: ogrădași. – Ogradă + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL