1. [DEX '09] OGORAȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș.
2. [MDA2] ogoraș sn [At: I. IONESCU, C. 100/23 / Pl: ~e / E: ogor + -aș] 1-2 (Șhp) Ogor (3) (mic).
3. [DEX '98] OGORAȘ, ogorașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș.
4. [DLRLC] OGORAȘ, ogorașe, s. n. (Popular) Diminutiv al lui ogor. Ogorașul să-l brăzdească (= brăzdeze) După mine să pornească. SEVASTOS, C. 24.
5. [DOOM 3] ogoraș s. n., pl. ogorașe
6. [DOOM 2] ogoraș s. n., pl. ogorașe
7. [DLR - tomul X] OGORAȘ s. n. Diminutiv al lui ogor (I 2). L-am privit ieșind la lanul boieresc prin sila zapciilor, iar nu... ca atunce cînd să duce la ogorașul seu. i. ionescu, c. 100/23. Fiecare gospodar cultivă obligator un ogoraș de cînepă și in. sadoveanu, o. ix, 108. Ziua de mîne i se arată cu o lumină copleșitoare, învăluind... ogorașul de piatră. camilar, n. ii, 382. Aici este pămîntul furat din ogorașele voastre! zise Mihai. mihale, o. 120. Spune fratelui așa... Ogorașul să-l brăzdească, După mine să pornească. sevastos, c. 24. – PI.: ogorașe. – Ogor + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL