1. [MDA2] oglică[1] sf vz aglică
2. [CADE] OGLICĂ, OGLICE = AGLICĂ.
3. [Scriban] oglícă, V. aglică.
4. [DEX '09] AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.
5. [MDA2] aglică sf [At: HEM 515 / V: -ice, -iciu, -iș, agrice, iglice, oglice / Pl: ~ice / E: bg аглика, srb jaglika] Planta erbacee Spirea Filipendula, din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescențe.
6. [MDA2] aglice sf vz aglică
7. [MDA2] agliciu sm vz aglică
8. [MDA2] agliș sm vz aglică
9. [MDA2] agrice sf vz aglică
10. [MDA2] iglice sf vz aglică
11. [MDA2] oglice sf vz aglică
12. [MDA2] oglicie[1] sf vz aglică
13. [CADE] AGLICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 🌿 1 Plantă cu flori albe, cu miros plăcut foarte pătrunzător; poporul face din ele ceaiu contra vătămăturii, iar vinarii le întrebuințează la aromatizarea vinurilor (Spiraea filipendula) (🖼 44) ¶ 2 = CIUBOȚICA-CUCULUI [blg. aglika].
14. [CADE] AGLICE sf., AGLICIU sm. 🌿 = AGLICĂ.
15. [CADE] ❍AGRICEA (pl. -cele) sf. Băn. 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI [👉 AGLICĂ].
16. [DEX '98] AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.
17. [DLRLC] AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă de pajiște din familia rozaceelor, cu tulpină solidă și cu inflorescență de floricele albe sau roz-albe parfumate (Vemaria). Din treacăt ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Frunză verde trei aglice. ȘEZ. IV 142, Foicica de aglică, Pivnicioara-i mititică. Cîrcimăreasa frumușică. TEODORESCU, P. P. 331.
18. [DLRM] AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).
19. [Șăineanu, ed. VI] aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold. teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].
20. [Scriban] aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.
21. [DOOM 3] aglică (desp. a-gli-) s. f., g.-d. art. aglicei; pl. aglice
22. [DOOM 2] aglică (a-gli-) s. f., g.-d. art. aglicei; pl. aglice
23. [DER] aglică (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.
24. [DRAM 2021] aglică, aglici, s.f. Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).
25. [DRAM 2015] aglică, aglici, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill) (Borza, 1968: 137; Vadu Izei). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).
26. [DRAM] aglică, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).
27. [DLR - tomul X] OGLICĂ s. f. v. aglică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL