1. [MDA2] oglajă sf vz oglavă
2. [MDA2] ogladă sf vz oglavă
3. [MDA2] ogladie[1] sf vz oglavă
4. [MDA2] ogladini sfp vz oglavă
5. [MDA2] oglagă sf vz oglavă
6. [MDA2] oglage sf vz oglavă
7. [MDA2] oglaghie sf vz oglavă
8. [MDA2] oglagi sfp vz oglavă
9. [MDA2] oglagie sf vz oglavă
10. [MDA2] oglajie sf vz oglavă
11. [MDA2] oglavă sf [At: PAMFILE, A. R. 198 / V: (reg) ~adă, ~adie, ~adini sfp, ~agă, ~lage, ~aghie, ~agi, ~agie, ~ajă, ~ajie, ~vie, ~azie, ~leajă / Pl: ~ve / E: srb oglava] (Reg) 1 Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele lemnului cu care se bat cerealele Si: oglaghiță. 2 (Lpl; îf oglagi) Curele cu care se leagă jugul de hamul calului. 3 (Fig; îf oglaghie) Persoană care bârfește. 4 (Fig; îf oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios.
12. [MDA2] oglavie sf vz oglavă
13. [MDA2] oglazie sf vz oglavă
14. [MDA2] ogleajă sf vz oglavă
15. [CADE] OGLAVĂ, Trans. OGLAJE (pl. oglăji) sf. 🚜 Cureaua de la îmblăciu care leagă odîrja de hădărag [vsl. oglavŭ].
16. [Scriban] oglávă f., pl. e și ăvĭ (vsl. oglavŭ, căpăstru. V. glavă). Cureaŭa îmblăcĭuluĭ (hadaragu e legat de odîrjă pin doŭă oglăvĭ). – Și oglajă (Trans.), care s’a format din oglăvĭ, pron. pop. oglăgĭ, apoĭ oglăjĭ.
17. [DER] oglavă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin).
18. [DAR] oglavă, oglave, s.f. (pop.) cureaua îmblăciului.
19. [DLR - tomul X] OGLAJĂ s. f. v. oglavă.
20. [DLR - tomul X] OGLAVĂ s. f. (Regional) 1. Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele hădăragului și dîrjalei îmblăciului și formînd cîte o ureche prin care trece chiuzul; (la pl.) curelele de piele care leagă odîrja de hădărag. Cf. pamfile, a. r.,198, 199, id. i. c. 145, com. marian, hev. crit. iv, 145, șez. vii, 187, viciu, gl., id. s. gl.,frîncu-candrea, m. 103, com. din straja – rădăuți, densusianu, ț. h. 327, chest. ii 70/232, ALR I 922, ALR SN I h 78, A IV 5, LEXIC BEG. 93, glosar reg. ♦ (La pl.; în forma oglagi) Curelele cu care se leagă jugul de hamul calului. com. furtună. 2. Fig. (În forma oglaghie) Om care duce vorbele dintr-o parte în alta spre a învrăjbi (Lisa – Făgăraș), lexic reg. 93. 3. Fig. (În forma oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios. cf. pașca, gl. Stai aici ca o oglage, nu știe nimeni ce-ți trebuie. Mat. dialect, i, 285. – pl.: oglăvi. – Și: oglajă (pamfile, i. c. 145, viciu, gl.), ogleajă (pamfile, a. r. 199), oglage (com. marian, chest. ii 70/232, alr sn i h 78/386), oglagă (alr sn i h 78/219), oglavie (rev. crit. iv, 145, alr sn i h 78), oglajie (viciu, s. gl., alr sn i h 78/250, pl. oglăjii), oglagie (alr i 922/247), oglazie (alr sn 1 h 78/362, pl. oglăzii), oglaghie (pamfile, a. r.199, lexic beg. 93, pl. oglăghii), ogladă (dr. v, 215, alr sn i h 78/353, pl. oglade și oglăzi), ogladie (alr i 922/93, 337, 343) s. f.; oglagi, ogladini (alr sn i h 78/325) s. f. pl. – Din scr. oglava.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL