1. [DEX '09] OFIȚERESC, -EASCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.
2. [MDA2] ofițeresc, ~ească [At: ȚICHINDEAL, F. 106/6 / V: (înv) ~țiresc / Pl: ~ești / E: ofițer + -esc] 1-3 a Care aparține ofițerului (1-3). 4-6 a De ofițer (1-3). 7-9 a Ca de ofițer (1-3). 10 sfa Dans popular în ritm de sârbă. 11 sfa Melodie după care se execută ofițereasca (10). 12 a Alcătuit din ofițeri (1).
3. [MDA2] ofițiresc, ~ească a vz ofițeresc
4. [CADE] OFIȚERESC adj. 🎖️ De ofițer.
5. [DLRLC] OFIȚERESC, -EASCĂ, ofițerești, adj. De ofițer (1), (ca) al ofițerilor. Țin în grajd numai cai ofițerești. CAMILAR, N. II 456.
6. [Șăineanu, ed. VI] ofițeresc a. de ofițer.
7. [Scriban] *ofițerésc, -eáscă adj. (d. ofițer). De ofițer: cal ofițeresc. Pol ofițeresc (Fam.), pĭesa de 5 fr. înainte de 1916.
8. [DOOM 3] ofițeresc adj. m., f. ofițerească; pl. m. și f. ofițerești
9. [DOOM 2] ofițeresc adj. m., f. ofițerească; pl. m. și f. ofițerești
10. [DTM] ofițereasca v. rața (2).
11. [DLR - tomul X] OFIȚERESC, -EASCĂ adj., s. f. 1. adj. Care aparține unui ofițer (I 1), de ofițer, ca al ofițerilor, caracteristic ofițerilor. Un cal ofițiresc. țichindeal, f. 106/6. Rangul ofițiresc. buletin, f. (1833), 761/20. Eu mă-nchin cu plecăciune și mă recomanduiesc Cu nume Panaiotache, cu cinu ofițeresc. facca, în pr. dram. 109, cf. ddrf, șăineanu, barcianu, tdrg. Țin în grajd numai cai ofițerești. camilar, n. ii, 456. 2. s. f. (De obicei art.) Numele unui dans popular în ritm de sîrbă. cf. varone, d. 120, corn. din Țepeș vodă. – cernavodă. – PI.: ofițerești. – Și: (învechit) ofițiresc, -ească adj. – Ofițer + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL