1. [DEX '09] OFIȚERAȘ, ofițerași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș.
2. [MDA2] ofițeraș sm [At: CARAGIALE, O. IV, 101 / Pl: ~i / E: ofițer + -aș] 1-4 (Dep; șhp) Ofițer (1, 3) (tânăr și fără experiență).
3. [DEX '98] OFIȚERAȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș.
4. [DLRLC] OFIȚERAȘ, ofițerași, s. m. (Depreciativ) Diminutiv al lui ofițer. Fiică de arendaș, de negustoraș, de funcționăraș, de avocățel, de ofițeraș. CARAGIALE, O. II 31.
5. [DOOM 3] ofițeraș (fam.) s. m., pl. ofițerași
6. [DOOM 2] ofițeraș (fam.) s. m., pl. ofițerași
7. [Argou] ofițeraș, ofițerași s. m. (peior.) ofițer.
8. [DLR - tomul X] OFIȚERAȘ s. m. (De obicei depreciativ) Diminutiv al lui ofițer (I 1). Fiică de arendaș, de – negustoraș, de funcționăraș, de avocățel, de ofițeraș. caragiale, o. iv, 101. Hm, ciudat om ofițerașul ăsta! p. constant, r. 188. Se ținea drept și cu umerii trași înapoi ca un ofițeraș în civil. vinea, l. i, 275. – PI.: ofițerași. – Ofițer + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL