1. [DEX '09] OFIOFAG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv).
2. [MDA2] ofiofag, ~ă a [At: DN3 / P: ~fi-o~ / Pl: ~agi, ~age / E: drr ofiofagie] (D. animale, păsări) Care se hrănește cu șerpi.
3. [DN] OFIOFAG, -Ă adj. Care se hrănește cu șerpi. [Pron. -fi-o-. / cf. fr. ophiophage].
4. [MDN '00] OFIOFAG, -Ă adj. (despre animale, păsări) care se hrănește cu șerpi. (< fr. ophiophage)
5. [DOOM 3] ofiofag (desp. -fi-o-) adj. m., pl. ofiofagi; f. ofiofagă, pl. ofiofage
6. [DOOM 2] ofiofag (-fi-o-) adj. m., pl. ofiofagi; f. ofiofagă, pl. ofiofage
7. [DETS] OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL