1. [DEX '09] OFERTANT, -Ă, ofertanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o ofertă. – Oferta + suf. -ant.
2. [MDA2] ofertant sm [At: SADOVEANU, O. IX, 324 / Pl: ~nți / E: oferta + -ant] Persoană care face o ofertă (1).
3. [DLRLC] OFERTANT, -Ă, ofertanți, -te, adj. Care face o ofertă. Întreprindere ofertantă, (Substantivat) Dintr-o concurență de prețuri, n-avem decît de cîștigat. în afară dacă nu cumva ofertanții nu cad între dînșii la înțelegere. C. PETRESCU, R. DR. 211.
4. [DN] OFERTANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care propune, care face o ofertă. [< ofertă + -ant, cf. it. offerente].
5. [MDN '00] OFERTANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face o ofertă (1). (< ofertă + -ant)
6. [DOOM 3] ofertant adj. m., s. m., pl. ofertanți; adj. f., s. f. ofertantă, pl. ofertante
7. [DOOM 2] ofertant adj. m., s. m., pl. ofertanți; adj. f., s. f. ofertantă, pl. ofertante
8. [DLR - tomul X] OFERTANT s. m. Persoană care face o ofertă (1). Dar îndată ce ofertele au căzut, ofertanții, pe culoare, și-au denunțat prețurile. sadoveanu, o. ix, 324. Revocarea nejustificată a ofertei de către ofertant atrage pentru acesta obligația de a repara paguba produsă acceptantue lui. pr. drept, 296. Era totuși interesată să se ivească ofertanți. călinescu, s. 178. – pl.: ofertanți. – Oferta + suf. -ant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL