Definiție și ce înseamnă oenolog

1. [MDA2] oenolog smf vz enolog

2. [DN] OENOLOG s.m. și f. v. enolog.

3. [DEX '09] ENOLOG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenolog s. m.] – Din fr. oenologue.

4. [MDA2] enolog, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~gi, ~ge / E: fr oenologue] Specialist în enologie.

5. [MDA2] oencolog sm vz enolog[1]

6. [DN] ENOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în enologie. [Scris și oenolog, var. oinolog s.m.f. / < fr. oenologue].

7. [DN] OINOLOG s.m. și f. v. enolog.

8. [MDN '00] ENOLOG, -Ă s. m. f. specialist în enologie. (< fr. oenologue)

9. [DOOM 3] oenolog v. enolog

10. [DOOM 3] enolog/oenolog [oe pron. e] (desp. oe-) s. m., pl. enologi/oenologi

11. [DOOM 2] *enolog/oenolog [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enologi/oenologi

12. [DETS] ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.

13. [DLR - tomul X] OENOLOG s. m. v. enolog.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] odorbirău sm [At: (a. 1699) BV I, 375 / V: (reg) odvar~ / […]
1. [MDA2] odorenie sf [At: DDRF / V: ~ranie / E: odorî + -enie, -anie] […]
[DE] ODOREU, com. în jud. Satu Mare, situată în câmpia Someșului, pe râul Someș; 5.059 […]
[DE] ODORICO DA PORDENONE (pe numele său adevărat Odorico Mattiuzi) (1265-1331), cleric italian. Franciscan misionar, […]
1. [DEX '09] ODORIFER, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] ODORIFERANT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant. 2. […]
1. [DEX '09] ODORIFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique. 2. [MDA2] […]
1. [MDN '00] ODORIMETRIE s. f. determinare a gradului de percepere a senzațiilor olfactive. (< […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro