1. [DEX '09] ODĂIAȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.
2. [MDA2] odăiaș, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) hodăieș[1] sm, (cscj) ~asă sf / Pl: ~i, ~e / E: odaie + -aș] 1 sm (Iuz) Om de serviciu la o instituție publică Si: camerist, (reg) odagiu. 2 sm (Înv) Valet. 3 smf (Îrg) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie1 (10). 4 smf (Îrg) Angajat la o stână.
3. [DLRLC] ODĂIAȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu în anumite instituții (tribunal, prefectură etc.); camerist. 2. (Învechit și regional) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2).
4. [Șăineanu, ed. VI] odăiaș m. servitor de tribunal, de primărie, etc.
5. [Scriban] odăĭáș m. (d. odaĭe și suf. aș). Odagiŭ, camerier. Aprod, servitor la tribunal, prefectură, primărie ș. a. – Fem. -áșă.
6. [MDA2] odăiasă sf vz odăiaș
7. [CADE] ODAGIU, ODĂIAȘ sm. 1 Servitor într’o cancelarie, la o primărie, la un tribunal, etc. ¶ 2 🐑 Slugă la ciobani [tc. odagy; odaie].
8. [DOOM 3] odăiaș (înv.) s. m., pl. odăiași
9. [DOOM 2] odăiaș (înv.) s. m., pl. odăiași
10. [DLR - tomul X] ODĂIAȘ, -Ă s. m. și f. 1. s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la o instituție publică; camerist; odagiu (1). v. ușier, aprod. cf. polizu, lm, ddrf, barcianu, șio ii1, 275. Ușierii de la teatru, odăiașul de la rampa de vinuri, ap. tdrg, cf. alexi, w. Cînd intra pe ușa cea mare, ...doi odăiași l-așteptau în prag. i. botez, b. i, 181. Trică Ilie, odăiaș la despărțirea de „Albastru”, dă țignale dintr-un dud. klopștok, f. 141, cf. 315. A adus „poșta”? – Nu, n-a adus-o încă; trebuie să vină odăiașu cu ea. p. constant, r. 110. 2. s. m. (Învechit) Cămăraș, camerier, fecior, valet; odagiu (2). cf. lm, ddrf, barcianu. 3. s. m. și f. (Învechit și regional) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie1 (4) (dl); angajat în slujba unei tîrle, îngrijitor la o odaie1 (6) (șio ii1 275, mat'.1 dialect, i, 74). Nevasta mai frumoasă la turci mi-este odăiașă. Mat. folk. 97. – pl.: odăiași, -e. – Și:' hodăieș s. m. (Mat. diALECT. i, 74); (f., cu schimbare de sufix) odăiasă (Mat. folk. 54). – Odaie + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL