1. [MDA2] odârli v vz odârni
2. [DEX '09] OGÂRJI, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
3. [MDA2] ocârji v vz ogârji
4. [MDA2] odârji v vz ogârji
5. [MDA2] odârni [At: IOVESCU, N. 133 / V: ~rli / Pzi: ~nesc / E: srb odrenuti] 1 vt (Ban; Olt; c.i. puiul unui animal) A înțărca. 2 vi (Reg; rar) A-i fi foarte foame. 3 vi (Reg; rar) A fî foarte obosit. 4 vr (Reg; îf odârli) A-și pierde vigoarea și prospețimea Si: a se jigări, a se sfriji.
6. [MDA2] ogărji v vz ogârji
7. [MDA2] ogârci v vz ogârji
8. [MDA2] ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.
9. [MDA2] ogârsi v vz ogârji
10. [MDA2] ogrăisi v vz ogârji
11. [CADE] ODÎRNI (-nesc) vb. tr. și refl. Olten. 🐑 A înțărca: la Ales se odîrnesc și se aleg mieii de oi și iezii de capre (LIUB.) [srb. odrenuti].
12. [CADE] OGÎRJI (-jesc) vb. intr. Mold. Olten. A slăbi foarte mult, a se face numai piele și oase.
13. [CADE] OGÎRJIT adj. Mold. Olten. adj. 1 p. OGÎRJI ¶ 2 Foarte slab, pipernicit, chircit, jigărit: cai... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați (CRG.); erau... ogîrjiți și slabi de le numărai coastele (FLOR.); scroafa... preface pe Făt-frumos într’un purceluș ~, răpciugos și răpănos (R.-COD.).
14. [DLRLC] OGÎRJI, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.
15. [Scriban] ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.
16. [Scriban] odîrjésc și odîrlésc, V. ocîrjesc.
17. [Scriban] odîrnésc v. intr. (sîrb. odrenuti). Vest. Înțarc. Fig. Nu maĭ pot de foame saŭ de osteneală. V. dăhulez, sfrejesc și ocîrjesc.
18. [Scriban] ogîrjésc, V. ocîrjesc.
19. [DOOM 3] ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc, 3 sg. se ogârjește, imperf. 1 sg. mă ogârjeam; conj. prez. 1 sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm. ogârjește-te; ger. ogârjindu-mă
20. [DOOM 2] !ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjește, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească
21. [DER] odîrni (-nesc, -it), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea).
22. [DER] ogîrji (ogîrjesc, ogîrjit), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.
23. [DAR] ocârji, ocârjesc, vb. IV refl. (pop.) a se usca, a slăbi, a se urâți.
24. [DAR] odârni, odârnesc, vb. IV (reg.) 1. a înțărca. 2. a fi sleit de foame și de oboseală.
25. [DLR - tomul X] ODÎRLI vb. IV v. odîrni.
26. [DLR - tomul X] ODÎRNI vb. IV. (Prin Ban. și Olt.) 1. Tranz. (Complementul indică un animal sugaci) A înțărca. cf. SCRIBAN, D., GR. BĂN. Am odîrnit mieii. com. din Sasca Montană – Moldova Nouă. ◊ refl. pas. La ales să odîrnesc (să înțarcă) și să aleg mieii de oi și iezii de capre. LIUBA-IANA, M. 109, cf. H XVIII 139. 2. Intranz. (Rar) A nu mai putea de foame sau de osteneală. cf. SCRIBAN, D. 3. Refl. (Regional, în forma odîrli) A-și pierde vigoarea și prospețimea; a se sfriji, a se jigări. cf. IOVESCU, N. 133. – prez. ind.: odîrnesc. – Și: odîrli vb. IV. – Din scr. odrenuti „a alunga, a îndepărta”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL