1. [DEX '09] ODORIFERANT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.
2. [MDA2] odoriferant, ~ă a [At: NEGULICI / V: ~rent / Pl: ~nți / E: fr odoriférant] (Înv) Odorant.
3. [DEX '98] ODORIFERANT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Înv.) Odorant. – Din fr. odoriférant.
4. [DN] ODORIFERANT, -Ă adj. (Liv.) Care răspîndește un miros plăcut; odorant. [< fr. odoriférant].
5. [MDN '00] ODORIFERANT, -Ă adj. odorant. (< fr. odoriférant)
6. [MDA2] odoriferent, ~ă a vz odoriferant
7. [DOOM 3] odoriferant (rar) adj. m., pl. odoriferanți; f. odoriferantă, pl. odoriferante
8. [DOOM 2] odoriferant (rar) adj. m., pl. odoriferanți; f. odoriferantă, pl. odoriferante
9. [DLR - tomul X] ODORIFERANT, -Ă adj. (Învechit) Odorant. cf. NEGULICI. Plante odoriferente. BREZOIANU, a. 208/5. Ierburi odoriferante. MAN. SĂNĂT. 317. Covoarele s-au scuturat, s-au curățit lămpile și lustruit parchetele cu un fel de ceară foarte odoriferantă. CARAGIALE, O. VII, 449. – pl.: odoriferanți, -te. – Și: odoriferant, -ă adj. – Din fr. odoriférant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL