1. [DEX '09] ODONTOLIT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.
2. [MDA2] odontolit sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr odontolite] 1 Tartru dentar. 2 (Glg; lpl) Microforme concreționare care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice.
3. [DN] ODONTOLIT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatră].
4. [MDN '00] ODONTOLIT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concrețiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr. odontolithe)
5. [DOOM 3] odontolit s. n., pl. odontolite
6. [DOOM 2] odontolit s. n., pl. odontolite
7. [DETS] ODONTO- „dinte, dental, dințat, denticulat”. ◊ gr. odous, odontos „dinte” > fr. odonto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. odonto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă conjunctivă care deține un rol important în formarea dentinei; sin. odontoplast; ~cete (v. -cete), s. n. pl., specie de cetacee cu dinți, din care fac parte delfinii și cașaloții; ~cit (v. -cit), s. n., odontoblast matur; ~clast (v. -clast), s. n., celulă multinucleată, care intervine în resorbția rădăcinii dinților; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de distrugere a țesutului dentar; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze dințate; ~geneză (v. -geneză), s. f., odontogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de formare și creșterea dinților; sin. odontogeneză; ~grafie (v. -grafie), s. f., notare a dinților pe lise cu diferite simboluri; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., stomatologie*; ~iatru (v. -iatru), s. m., stomatolog*; ~id (v. -id), adj., (despre apofize) care are forma unui dinte; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Tartru dentar. 2. Microformă concreționară carstică, avînd aspect de cupă; ~liză (v. -liză), s. f., proces de eroziune a dinților; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază anatomia și patologia dinților; ~loxie (v. -loxie), s. f., iregularitate a dinților; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de identificare a morților, care constă în luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru maladiile dentare; ~plast (v. -plast), s. n., odontoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., replantare dentară; ~pleroză (v. -pleroză), s. f., creștere a numărului dinților peste limitele normale; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a alveolelor dentare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces degenerativ care apare în pulpa dentară cu distrofie secundară; ~tecă (v. -tecă), s. f., folicul dentar; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnică dentară; sin. odontotehnică[1]; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., trepanație a unui dinte.
8. [DE] ODONTOLÍT (< fr.; {s} gr. odont- „dinte” + lithos „piatră”) s. n. Substanță organică fosilă, provenită din dinți fosili de dinoterium și mastodont. O. de culoare verzui-albăstrie (turcoaza fosilă) este întrebuințat la bijuterii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL