1. [MDA2] ocăcăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: ocăcăi] 1 Orăcăit al broaștelor Si: ocăcăială (1), ococăit (1), ocăcăitură (1). 2 Măcăit al rațelor Si: ocăcăială (2), ococăit (2), ocăcăitură (2).
2. [MDA2] ocacai v vz ocăcăi
3. [MDA2] ocai1 v vz ocăcăi
4. [MDA2] ocăcăi vi [At: LB / V: (reg) ocacai, ocai, ocăi, ocăni, ocâcâi, ococai, ococăi / Pzi: 3 ~iește și ocăcăie / E: oacaca] 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 (D. rațe, îf ocăi) A măcăi.
5. [MDA2] ocăi v vz ocăcăi
6. [MDA2] ocăni v vz ocăcăi
7. [MDA2] ocâcâi v vz ocăcăi
8. [MDA2] ocâi[1] v vz ocăcăi
9. [MDA2] ococai v vz ocăcăi
10. [MDA2] ococăi v vz ocăcăi
11. [CADE] OACACA! 👉 OCACA!
12. [CADE] OCĂCĂI, OCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 🐟 A striga, a cînta ca broaștele, a orăcăi ¶ 2 🐦 A măcăi (vorb. de rațe): două rațe grase, pîntecoase, trecură ocăind deasupra capului meu (GN.) [ocaca! – oac!].
13. [Șăineanu, ed. VI] ocăcăì v. a striga ca broaștele. [Onomatopee: ocaca!].
14. [Scriban] ocăcăĭésc v. intr. (d. oacaca, strigătu broaștelor). Strig ca broaștele.
15. [DLR - tomul X] OCĂCĂIRE s. f. Acțiunea de a ocăcăi și rezultatul ei. Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, ALEXI, W. – v. ocăcăi.
16. [DLR - tomul X] OCĂCĂI vb.IV. intranz. (Despre broaște) A orăcăi. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 223, ddrf, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., h VI 8, 182, vii 29, 209, ix 308, alr ii 6220/105, 219, 414, 682, 812, 928, a ii 4. ♦ (Despre rațe, de obicei în forma ocăi) A măcăi. Atunci două rațe grase, pîntecoase trecură ocăind deasupra capului meu. gane, n. ii, 182, cf. h i 22, 35, iii 290, vi 3, 8, vnij 120, 127, 142, 169, 306, viii2 61, 115, 165, 182, 282, x 316, 413, 507, 583, a vi 16, 26. – prez. ind. pers. 3: ocăcăiește și ocăcăie. – Și: ocacai (h xvii 391), ocîcîi (ib. xvii 269), ococăi (ib. ix 308), ococai (dr. ii, 122), ocăi, ocai (id. II, 132), ocîi (ib. II, 132), ocăni (lungianu, cl. 230, prez. ind. pers. 3 oacăne) vb. IV. – v. oacaca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL