1. [DEX '09] OCULTISM s. n. Doctrină ezoterică potrivit căreia există forțe invizibile care animă întregul univers, cunoscute prin alchimie și parapsihologice și captate prin intermediul inițiaților, privilegiaților, prin hipnoză, spiritism etc. – Din fr. occultisme.
2. [MDA2] ocultism sn [At: CĂLINESCU, S. 389 / Pl: (rar; irn) ~e / E: fr occultisme] 1 Concepție după care în natură ar exista forțe supranaturale, misterioase, cu care cei inițiați ar putea comunica Si: ocultistică (5). 2 (Pex) Ansamblu al științelor, practicilor și riturilor legate de această concepție Si: ocultistică (6).
3. [CADE] *OCULTISM sbst. Știința celor oculte, lucrurilor supranaturale, nepătrunse de mintea omenească [fr.].
4. [DEX '98] OCULTISM s. n. Ansamblul științelor și al practicilor oculte; p. ext. concepțiile care stau la baza științelor oculte. – Din fr. occultisme.
5. [DLRLC] OCULTISM s. n. Concepție obscurantistă, după care în natură ar exista forțe supranaturale, misterioase, cu care unii oameni, socotiți inițiați, ar putea comunica.
6. [DN] OCULTISM s.n. Ansamblu de concepții și practici care proclamă existența în natură a unor forțe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinșii inițiați; ocultistică. ♦ Pseudoștiință care se ocupă cu lucrurile supranaturale, ascunse. [Cf. fr. occultisme].
7. [MDN '00] OCULTISM s. n. studiul și practica științelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme)
8. [DOOM 3] ocultism s. n.
9. [DOOM 2] ocultism s. n.
10. [IVO-III] ocultism.
11. [DE] OCULTÍSM (< fr. {i}) s. n. Doctrină ezoterică potrivit căreia există forțe invizibile care animă întregul Univers și care ar putea fi cunoscute prin științe precum alchimia, astrologia, parapsihologia, teozofia, și captate prin intermediul inițiaților, privilegiaților sau prin practicile hipnozei, spiritismului etc. O. distinge în ființa umană, prin analogie cu cosmosul, trei planuri: divin, astral și fizic, doar ultimul constituind obiectul științei propriu-zise, celelalte fiind accesibile numai printr-o mișcare ascendentă universală și solidară care necesită mai multe existențe succesive. O. este un amestec de magie, gnoză, teozofie, spiritism, simbolism. Forme de o. au existat chiar și în triburile primitive, care erau dominate de magie, apoi în civilizațiile antice (mai ales în Mesopotamia, Egipt, China ș.a.).
12. [DLR - tomul X] OCULTISM s. n. sg. Concepție obscurantistă, după care în natură ar exista forțe supranaturale, misterioase, cu care unii oameni inițiați ar putea comunica; p. ext. totalitatea riturilor legate de această concepție. Se pasionă de ocultism și crezu că metodele științifice se pot aplica la pretinse fenomene misterioase. CĂLINESCU, S. 389. – Din fr. occultisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL