1. [MDA2] octuor sn [At: DN3 / P: ~tu-or / Pl: ? / E: fr octior, ger Octuor] Octet.
2. [DN] OCTUOR s.n. Octet. [Pron. -tu-or. / < fr. octuor, germ. Octuor].
3. [MDN '00] OCTUOR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor)
4. [DOOM 3] !octuor (desp. -tu-or) s. n., pl. octuoruri
5. [DOOM 2] octuor (rar) (-tu-or) s. n.
6. [DTM] octet (octuor) (germ. Oktett; fr. octuor) 1. Ansamblu de opt interpreți (instrumentali sau vocali) reuniți într-o formație camerală unitară; instr. pot. aparține aceleiași familii (o. de coarde, o. de suflători) sau a unor familii diferite. 2. Lucrare muizicală scrisă anume pentru o. (1) având fiecare partida* proprie. (Ex. o. pentru cvartet* de coarde, cl., fag., corn și contrabas de Schubert; o. de coarde de Mendelsshon-Bartoldy, Enescu, Milhaud; o. de suflători de Stravinski).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL