1. [DEX '09] OCNAȘ, ocnași, s. m. (În trecut) Om condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș.
2. [MDA2] ocnaș sm [At: MACEDONSKI, O. I, 72 / Pl: ~i / E: ocnă + -aș] 1 Persoană care muncește în ocna de sare Si: (înv) ocnar, ocnean. 2 Condamnat la muncă silnică în ocnă (7). 3 (Pex) Pușcăriaș.
3. [CADE] OCNAȘ sm. Criminal osîndit să muncească într’o ocnă de sare (🖼 3405).
4. [DEX '98] OCNAȘ, ocnași, s. m. Condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș.
5. [DLRLC] OCNAȘ, ocnași, s. m. Individ condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. ext. pușcăriaș. Ocnașii, pe ulițele înguste, pășeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu fețele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor. SADOVEANU, O. VI 274. Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare își tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. MACEDONSKI, O. I 72. Greu vine unor copile să-și petreacă viața închise în casă, ca ocnașii în ocnă. ȘEZ. II 50.
6. [Șăineanu, ed. VI] ocnaș m. 1. lucrător în ocnă; 2. criminal osândit a tăia sarea din ocnă.
7. [Scriban] ocnáș m. (d. ocnă). Lucrător de la ocnă. Criminal condamnat la munca ocneĭ. V. șalgăŭ.
8. [DOOM 3] ocnaș s. m., pl. ocnași
9. [DOOM 2] ocnaș s. m., pl. ocnași
10. [DAR] ocnaș, ocnași, s.m. (înv.) 1. criminal condamnat la muncă în ocnă. 2. lucrător la saline.
11. [DLR - tomul X] OCNAȘ s. m. 1. Persoană care muncește în ocna de sare; (învechit) ocnar, ocnean. [Lumea a început] în tăcerea încordată a cristalului de sare În care a încremenit tăcerea mării Și truda ocnașului. baranga, v. a. 28. 2. Condamnat la muncă silnică în ocnă (II 2); p. ext. pușcăriaș. Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare Își tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. macedonski, o. i, 72. Sînt cu săcuri... și-mi vor izbi Săcurea-n cap, că sînt ocnași! coșbuc, p. i, 269. Ocnașii, pe ulițile înguste, pășeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu fețele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor. sadoveanu, o. ii, 481. Meseria lui era grea... muncă de ocnaș. pas, z. i, 282. Unde ți-e mîndria, ocnașule? davidoglu, o. 40. Greu vine unor copile să-și petreacă viața închise în casă, ca ocnașii în ocnă. șez. ii, 50. – PI.: ocnași. – Ocnă + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL