1. [DEX '09] OCINAȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenaș s. n.] – Din sl. otĭcĭ našĭ.
2. [MDA2] ocinaș2 sn [At: CORESI, ap. GCR 29/10 / V: (îrg) ocen~, uc~, otcen~, oscen~ / Pl: ~e / E: slv отъчє нашь] (Îrg) 1 Rugăciunea „Tatăl nostru”. 2 (Pex) Rugăciune care se spune seara sau dimineața.
3. [MDA2] ocinaș1 sm [At: (cca. 1633) GCR I, 86/15 / Pl: ~i / E: ocină + -aș] (Înv) 1 Moștenitor. 2 Stăpân.
4. [CADE] ‡OCINAȘ sm. Moștenitor [o c i n ă].
5. [DEX '98] OCINAȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenaș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.
6. [Scriban] ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.
7. [DEX '09] OCENAȘ s. n. v. ocinaș.
8. [MDA2] ocenaș sn vz ocinaș2
9. [MDA2] oscenaș sn vz ocinaș2
10. [MDA2] otcenaș sn vz ocinaș2
11. [MDA2] ucinaș sn vz ocinaș2
12. [DLRLC] OCENAȘE s. f. pl. v. ocinașe.
13. [DLRLC] OCINAȘE s. f. pl. Rugăciuni care se spun dimineața. Nu mai poate omul de tine nici să-și sică ocinașele! REBREANU, I. 44. – Variantă: ocenașe s. f. pl.
14. [DOOM 3] ocinaș (înv., reg.) s. n., pl. ocinașe
15. [DOOM 2] ocinaș (înv., reg.) s. n., pl. ocinașe
16. [DER] ocinaș (ocinașe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).
17. [DLRLV] OCINAȘ s.m. (Mold., Olt.) Moștenitor, stăpîn, posesor. A: Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. VARLAAM. B: Blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. PRAV. GOV. Etimologie: ocină + suf. -aș. Vezi și ocina, ocinire. Cf. moșan (1), moșnean (1), u r i c a ș (1).
18. [DRAM 2021] ocináș, ocinașe, s.n. (reg., înv.) Rugăciunea „Tatăl nostru” (în Ferești și Vadul Izei). – Din sl. otĭče nasu „Tatăl nostru” (Tiktin, după DER; DEX, MDA).
19. [DLR - tomul X] OCINAȘ2 s. n. (Învechit și regional) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. ext. rugăciune (care se spune seara sau dimineața). Să zică ocenașele și această rugăciune. coresi, ap. ccr 29/10. Zi oce-naș rumâneaște, să înțeleagem (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 104/8. Arhiepiscopul ceteaște otcenaș și alte molitve. m. costin, ap. gîdei. Au așezat numere știute de rugăciune otcenaș peste toată zua mirenilor să cetească. n. costin, l. 204. Seara, ...cei doi bătrîni își zic deodată ocinașile. agîrbiceanu, p. m. 154. Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele! rebreanu, i. 44. Ce-i, Tănase? Spui ocinașele? beniuc, m. c. i, 89. Să citești ocenașăle. i. cr. ii, 297, cf. com. din frata – turda, alr ii/i mn 106, 2 789/574. – PI.: ocinașe. – Și: ocenaș (scris și oce-naș), ucinaș (bl ii, 194, i. cr. iv, 192), otcenaș, oscenaș (n. costin, l. 317) s. n. – Din slavon. отъче нашь.
20. [DLR - tomul X] OCINAȘ1 s. m. (Învechit) Moștenitor; stăpîn, posesor. Mîntuiaște ocinașii tăi (ante 1633). gcr i, 86/15. A-i blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. prav. gov., ap. tdrg. Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. varlaam, c. 106. – PI.: ocinași. – Ocină + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL