Definiție și ce înseamnă ochire

1. [DEX '09] OCHIRE, ochiri, s. f. Acțiunea de a ochi2 și rezultatul ei; cercetare rapidă, sumară; privire, ocheadă, ochit. ♦ Totalitatea operațiilor care se execută pentru a aduce țeava unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă. – V. ochi2.

2. [MDA2] ochire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ochi2] 1 Observare. 2 Privire. 3 Urmărire cu privirea Si: ochit1 (3), ocheală (1). 4 Remarcare. 5 Scrutare. 6 Cercetare rapidă, sumară Si: ochit1 (6), ocheală (2). 7 Țintire cu arma Si: ochit1 (7). 8 Lovire a țintei Si: ochit1 (8). 9 (Reg) Topire pe alocuri a zăpezii Si: ochit1 (9). 10 (Reg) Înseninare a cerului Si: ochit1 (10). 11 (Reg) Apariție a unor fenomene naturale Si: ochit1 (11). 12 (Reg) Dospire a cașului, aluatului etc. Si: ochit1 (12). 13 (Îrg; îe) A face (sau întoarce) ~ea roată A privi în jur. 14 (Pop; îe) A arunca o ~ A privi rapid. 15 Ocheadă (1). 16 (Îlav) Dintr-o ~ sau cu o (singură) ~ sau (de) la prima ~ Foarte repede.

3. [CADE] OCHIRE sf. 1 Faptul de a ochi ¶ 2 Căutătură, uitătură, privire în treacăt, aruncătură de ochiu: Sub galișa ~ a fetei ce-i suspină (ALECS.).

4. [DLRLC] OCHIRE, ochiri, s. f. Acțiunea de a ochi. 1. Cercetare rapidă, sumară. Ale-mpărăției venituri, cheltuiele C-o singură ochire să poată lămuri. NEGRUZZI, S. II 262. ♦ Privire. Ochii săi șerpii și crunți, Cu ochirea-i să zărească pre o pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ Expr. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheadă. [Cavalerii] se luptau ca să capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI, S. I 36. Cele mai de soi cocoane se sfădeau pentr-o singură ochire a lui. id. ib. 86. 2. Luare a unei ținte, pentru ca proiectilul să nimerească unde voim. Generalul intră în cupolă și controlă ochirea tunului. SANDU-ALDEA, U. P. 134. Linie de ochire = rază vizuală care pornește din ochiul unui trăgător, trece prin crestătura înălțătorului și prin vîrful cătării, pentru a ajunge la baza punctului ochit.

5. [Șăineanu, ed. VI] ochire f. 1. aruncătură de ochiu, privire: ți-am urmărit ochirea AL.; 2. ochiadă: ochirile-ți murdare EM.

6. [Scriban] ochíre f. Acțiunea de a ochi. Aruncătură de ochĭ, privire generală: a arunca o ochire într’o carte (saŭ pe un cîmp de luptă), a pricepe tot dintr’o ochire.

7. [DEX '09] OCHI2, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ținta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg.; despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii. – Din ochi1.

8. [MDA2] ochea v vz ochi2

9. [MDA2] ochi2 [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ochea / Pzi: ochesc / E: ochi1] 1 vt A distinge cu privirea Si: a observa, a zări. 2 vi A privi. 3 vt A urmări cu privirea pe cineva dintr-un grup, cu o anumită intenție. 4 vt A remarca dintr-un grup mai mare un obiect, pentru a și-l însuși sau a se folosi de el. 5 vt A cerceta insistent cu privirea pe cineva sau ceva Si: a scruta. 6 (Înv) vi A face cuiva semn cu ochiul. 7 vi A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta Si: a ținti. 8 vt A ținti un obiectiv cu o armă. 9 vt A lovi ținta. 10 vi (Reg) A picoti de somn Si: a moțăi, (reg) a miji. 11 vru (Mol; Trs; d. zăpadă) A se topi treptat, scoțând la iveală pete de pământ sau de verdeață. 12 vru (Reg; d. cer) A se însenina parțial Si: (îvp) a se răzbuna. 13 vi (Reg; d. fenomene naturale) A apărea. 14 vru (D. caș, aluat etc.) A face găuri. Si: a dospi.

10. [CADE] OCHI (ochesc). ‼OCHIA (ochiez) vb. tr. și intr. A ținti, a lua la ochi, la cătare (cu arma): învăța ...cum să întinză arcul și să ochească (ISP.); am ochit adesea și în „ciocîrlia cea voioasă...” (ODOB.); m’a găsit un pădurar care o ochiat și-a dat cu pușca în mine (GR.-N.); pr. ext. a lovi cu un proiectil: începură a-i ochi cu pietre (DLVR.) ¶ 2 A trage cu ochiul, a privi cu coada ochiului, a-și arunca ochii, privirea pe ceva, a pune ochii pe ceva: șeful său care-l ochia pe sub sprîncene din cînd în cînd, cu privirea plină de mustrare (CAR.); cel mai mic dintre noi, ochind o firimitură de ciocolată pe masă (BR.-VN.); Merge, îl privește și tot îl ochește. Stă în loc, se uită, îl mai ocolește (PANN); Mitropolitul ochia mereu pe gaura cheii, să vază înăuntru (R.-COD.) ¶ 3 A zări: puiul vulturului ochie oare unde într’un lemn budugănos un ciuhurez (ȚICH.).

11. [DLRLC] OCHI2, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a lua ținta. Un bun trăgător nu ochește atît de lung la șapte pași. CAMIL PETRESCU, U. N. 280. Iar cînd ochesc, cu hohot Tu rîzi căci plumbii moi S-au dus în piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi! COȘBUC, P. I 217. Comandantul smuci arma din mîna unui soldat și ochi. VLAHUȚĂ, O. A. 156. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în», arătînd ținta urmărită) Am ochit adesea și «în ciocîrlia cea voioasă». ODOBESCU, S. III 23. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă (sau cu un proiectil); a lua la ochi cu arma. Andrei, pe dinaintea căruia trecu animalul sălbatic, îl ochi. BOLINTINEANU, O. 331. ♦ A lovi cu un proiectil, a nimeri ținta urmărită. Pe Turcalete și porcii lui n-ar fi putut să-i ochească turcii. GALACTION, O. I 295. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi (printre mai multe persoane) o ființă dorită sau plăcută; a-și pune ochii pe cineva, li era dragă Tudora... pe care-o ochise într-o zi la adunatul finului. MIRONESCU, S. A. 89. Pe coasta unei stînci, se mișcă un șarpe lung, pe care îl ochește de sus un vultur. ALECSANDRI, O. P. 350. Ce feată pe drum vedea, Cu privirea mi-o ochea. TEODORESCU, P. P. 578. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. El, Ponici, ochise o cameră tare bună. GALAN, B. I 408. Ochi un scaun, îl trase cu hotărîre în fața biroului și se instală nepoftit. C. PETRESCU, C. V. 146. Ochea un loc unde să se facă nevăzut o clipă, ca să poată ajunge pînă la Manolache. POPA, V. 176. Ioane, eu ți-am și ochit un potcapic, zise moș Vasile. CREANGĂ, A. 109. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes, a cerceta. Oi ochi-o bine și apoi ți-oi spune eu ce zace într-însa. CREANGĂ, P. 163. ♦ A zări, a distinge cu privirea. De cum îl ochi, începu să-i tîcîie inima. ISPIRESCU, L. 24. ♦ A descoperi pe cineva care deșteaptă bănuieli, a lua la ochi, a suspecta. Domnule șef, îi știu, i-am ochit eu pe toți. DUMITRIU, B. F. 79. Dar dacă mă ochește comandantul? CAMILAR, N. I 363. ♦ Intranz. A cerceta cu privirea, a scruta. Îi mai spuse să ochească prin polițele cu haine. ISPIRESCU, L. 163. Și cum sta și cum ochea, Iată, nene, că zărea Un corb mare și rotat. ALECSANDRI, P. P. 198. 3. Refl. (Neobișnuit, despre întinderi acoperite cu zăpadă) A se acoperi cu petice de verdeață, a căpăta ochiuri (II 2). În poienile sorite pămîntul se ochise bine și înverzeau pajiști. SADOVEANU, B. 222.

12. [Șăineanu, ed. VI] ochì v. 1. a pune ochii pe cineva: se vede că el o ochise ISP.; 2. a lua la ochiu, a ținti.

13. [Scriban] ochésc v. tr. (d. ochĭ). Ĭaŭ la ochĭ, îndrept pușca (tunu) spre o țintă, țintesc: a ochi un lup. Fig. Îmĭ aleg, caut să obțin: a ochi un post. V. intr. Îmĭ îndrept lovitura armeĭ de foc: a ochi la inimă. Fig. Îmĭ îndrept silințele spre: a ochi la efect.

14. [DOOM 3] ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri

15. [DOOM 2] ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri

16. [DOOM 3] ochi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ochesc, 3 sg. ochește, imperf. 1 ocheam; conj. prez. 1 sg. să ochesc, 3 să ochească

17. [DOOM 2] ochi3 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ochesc, imperf. 3 sg. ochea; conj. prez. 3 să ochească

18. [MDO] ochi (conj. ochească)

19. [IVO-III] ochesc, -chiască 3 conj., -chiam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OCCIPITAL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche […]
1. [CADE] *OCCIPUT sbst. 🫀 Partea posterioară și inferioară a capului care e legată de […]
1. [DEX '09] OCCIPUT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară […]
[MDN '00] OCCITAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. […]
[DE] O.C.D.E. v. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [MDA2] oceaianie sf [At: (a. 1652) BV. I, 201 / V: (reg) oceanie, ocei~, […]
[DE] OCEAKOV, oraș în SE Ucrainei, port pe țărmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). […]
1. [DEX '09] OCEANICULTURĂ, oceaniculturi, s. f. Maricultură. – Ocean + [mar]cultură. 2. [MDA2] oceanicultură […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro