1. [DEX '09] OCHEANĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă (Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – Ochi1 + suf. -ean.
2. [MDA2] ocheană sf vz ochean1
3. [DLRLC] OCHEANĂ2, ochene, s. f. (Iht.) Babușcă. [Erau] pești formați deplin – mari cît palma, alții mai mari, – ochene cu ochii cercuiți roș, lini aurii, carași cu reflexe de argint vechi, crapi bătrîni cu solzii ruginiți. SADOVEANU, O. A. II 168.
4. [DLRLC] OCHEANĂ1 s. f. v. ochean.
5. [Scriban] 2) ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ, pin aluz. la roșeața lor la acest pește). Un mic pește de rîŭ cu ochiĭ roșĭ și aripile roșiatice (cyprinus erythrophthálmus) saŭ și alb peste tot. V. sorean.
6. [Scriban] 1) ocheánă f. V. ochean 1.
7. [DEX '09] OCHEAN2 s. m. v. ocheană.
8. [DEX '09] OCHEAN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
9. [MDA2] ochean3, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (1-3, 5-6) ~ene și (1-2, 4) ~eni / E: ochi1 + -ean] (Reg) 1 smf (Iht) Babușcă (Rutilus rutilus). 2 smf (Iht) Roșioară (Scardinius erythrophtalmus). 3 sf (Iht; îc) ~ă-săracă Boarță (Rhodeus sericeus). 4 sm (Iht) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). 5 sn Vârtej de apă. 6 sn Poiană.
10. [MDA2] ochean1 sn [At: ANTIM, ap. TDRG / V: (îvp) ~nă sf / Pl: ~e, (îvp) ~ene și ~uri / E: cf it occhiale] Instrument optic prin care se mărește unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițând o mai bună distingere a detaliilor Vz lunetă, telescop.
11. [CADE] *OCEAN (pl. -ne) sn. 1 🌍 Mare imensă ce desparte continentele; oceanul ocupă o întindere de 375 de milioane de km. pătrați, adică aproape trei sferturi din suprafața totală a globului (care e de 510 milioane de km. pătrați); se împarte oceanul în cinci părți: I. ~ul Atlantic; II. ~ul Pacific; III. ~ul Indian; IV. ~ul Glacial arctic; v. ~ul Glacial antarctic ¶ 2 Ⓕ Noian, imensitate, întindere nemărginită, mulțime nenumărată: privind în ~ul adînc al cerului albastru (DLVR.); ...doritul soare Strălucește și desmiardă ~ de ninsoare (ALECS.); Lung ~ de iarbă, necunoscut în lume (ALECS.); soarele se cobora spre apus într’un ~ de flăcări (ALECS.); Sau văd nopți ce’ntind deasupră-mi ~ele de stele (EMIN.).
12. [CADE] ‡OCHEAN – OCEAN [gr.].
13. [CADE] OCHIAN1 (pl. -nuri, -ne) sn., Mold. OCHIANĂ1 (pl. -ne) sf. 📻 Instrument de optică format dintr’un tub în care sînt dispuse lentile și care servește la vederea lucrurilor depărtate, lunetă (🖼 3394): văzu un ochian de sticlă: se uită prin el și văzu un palat cu totul și cu totul de aur (ISP.); uitatu-te-ai vre-odată printr’un ochian de inginer? (I.-GH.); intră în urechea învățatului care căuta în stele cu ochianele (DLVR.) [ochiu].
14. [CADE] OCHIAN2 sm. 🐟= OCHIANĂ2.
15. [DEX '98] OCHEAN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
16. [DLRLC] OCHEAN, ocheane, s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pămîntului, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. V. lunetă, telescop, binoclu. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Rodișevo. SADOVEANU, O. VII 21. Relieful lunei văzut prin ocheanele proaste. ARDELEANU, D. 9. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie. BOLLIAC, O. 214. – Variantă: (învechit și popular) ocheană (VISSARION, B. 312, EMINESCU, N. 66, ALECSANDRI, P. P. 108) s. f.
17. [MDN '00] OCHEAN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)
18. [Șăineanu, ed. VI] ochian n. lunetă, telescop. [Derivat din ochiu].
19. [Scriban] 2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.
20. [Scriban] 2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.
21. [Scriban] 1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
22. [DOOM 3] ocheană (pește) (desp. -chea-) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene
23. [DOOM 2] ocheană (pește) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene
24. [MDO] ocheană (pește) (3 sil.)
25. [DOOM 3] ochean (instrument) (desp. -chean) s. n., pl. ocheane
26. [DOOM 2] ochean (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheane
27. [MDO] ochean (2 sil.), pl. ocheane
28. [Argou] a trage un ochean expr. (intl.) a căuta cu privirea.
29. [Argou] ochean, ocheane s. n. ochi.
30. [DAR] ochean, ocheani, și ocheane, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.
31. [DLR - tomul X] OCHEANĂ s. f. v. ochean1.
32. [DLR - tomul X] OCHEAN2 s. n. v. ocean2.
33. [DLR - tomul X] OCHEAN3, -Ă subst. I. 1. s. f. și (regional) m. Numele a doi pești de apă dulce: a) babușcă (Rutilus rutilus); b) roșioară (Scardinius erythrophtalmus). Cf. i. golescu, c., polizu. Am prins trei lini și o ocheană. gane, ap. tdrg, of. gheție, r. m., șăineanu, damé, t. 127, BARCIANU, MARIAN, INS. 57, ALEXI, W., ANTIPA, v. i. 177, 179. Trăgeam cîte o ocheană care se zbătea scînteind prin ploaia de soare. sadoveanu, o. ix, 359, cf. băcescu, p. 41, h i 22, iii 17, 309, 362, x 15, 76, 119, 465, 478, 538, xii 171, 275, 386. Se-ntoarseră c-o mulțime de pești îndărăpt, precum: păstrăvi, lostoce... și ochene. marian, t. 47, cf. alr i 1 746/394, 424, 512, 522, 528, 530, 536, 540, 595, alr ii 6 239/537. ◊ (Regional) Compus: ocheană-săracă = boarță (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 64. 2. s. m. (Regional) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). băcescu, p. 41, cf. 50. II. s. n. (Regional) 1. Vîrtej de apă (Vețel – Deva), alr i 427/107. 2. Poiană (Balș). alrm sn i h 398/876. – pl.: (f.) ochene și (m.) ocheni. – Ochi1 + suf. -ean.
34. [DLR - tomul X] OCHEAN1 s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. v. binoclu, lunetă, telescop. S-au aflat întinăciuni la soarele cel simțitoriu, prin mijlocul ocheanurilor, de astronomii cei de pe urmă. antim, ap. tdrg. Inginiru-generar cu comandirii oștilor, făcînd mare cercare și uitîndu-se cu ocheanul să vază cum stau oștile turcești tăbărîte..., au așezat... două tunuri. dionisie, c. 171. Ne privesc cu ocheana în ce chip ne căsăpesc, beldiman, e. 58/30, cf. clemens, lb. Omul... ș-au izvodit ochean și privește depărtarea întru apropiere: măsoară depărtarea și mărimea trupurilor cerești de pre pămînt. piscupescu, o. 91/18. Au zărit de departe cu ocheana că două caice... să lupta cu valurile. drăghici, r. 20/20. Cu ocheanul în drumul lor să privim, Ca din cale depărtată uitîndu-ne să-i zărim. pann, p. v. iii, 59/7. Uitatu-te-ai vrodată printr-un ochean de inginer? ghica, s. 275. Porni la teatru, ocupă un fotei și prinse a căuta cu ocheanul. f (1886), 5. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? alecsandri, t. 963. Mă uit toată ziua cu ocheanul în largul mării, doar voi zări la orizont vaporul. caragiale, o. vii, 558. Își luă ocheanul și se uită cu el în toate părțile. ispirescu, l. 45. Luneta sau ocheana meridiană... este... destinată a servi observațiunea astrelor. culianu, c. 21. Se simțea mare și puternic ca un general care vede prin ochean cum feciorii lui au încunjurat... oștirea dușmană. agîrbiceanu, a. 213. Parc-ar fi avut un ochean, atît de bine văzu acum pe Florica. rebreanu, i. 58. Cum a auzit urletul acela drăcesc a și sărit din pat și a ieșit afară cu o ocheană în mină. vissarion, b. 312. De ce nu te uiți cu un ochean? Cu o lunetă? sebastian, t. 314. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Radișevo. sadoveanu, o. ii, 20. E o poveste mică... și care trebuie citită cu ocheanul. arghezi, s. vii, 9. Potrivește ocheanul și se uită. stan cu, d. 207. Cu ocheana prin zebrea, Pe voinicu-l urmărea. alecsandri, p. p. 108. În chioșc se urca, Ochean că lua Și unde-ncepea Seama că să-i ia. teodorescu, p. p. 672. Ocheanul că-l scotea Și-ndărăt că se uita Și pe Manea că-l vedea. Mat. folk, 41. Ocheana-n mînă lua... Pe Gruiță mi-l vedea. păsculescu, l. p. 264. Mîna pe ochean punea Și pe drum mi se uita. pamfile, c. ț. 76. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie, bolliac, o. 214. – PI.: ocheane, (învechit și popular) ochene (i. văcărescul, p. 339/4, alr ii 4945/2, 36, 53, 157, 228, 235, 279, 316, 365, 784, 872) și ocheanuri (ib. 4945/27, 64, 76, 95, 102, 105,141, 172, 192, 219, 260, 310, 349, 362, 833). – Și: (învechit și popular) ocheană s. f. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în suf. -an.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL