1. [MDA2] obștejitie sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 244r/5 / V: (reg) obștij~ / Pl: ~ii / E: slv обьщєжитѥ] (Slm) 1 Conviețuire într-o chinovie. 2 (Pex) Chinovie. 3 (Pex) Obște (1).
2. [Scriban] obștejítie1 f. (vsl. obištežitiĭe, adică „viață în opște”. V. jitie). L. V. Cenobiu.[1]
3. [MDA2] obștijitie sf vz obștejitie
4. [D.Religios] obștejitie, obștejitii s. f. (Înv.) Conviețuire într-o chinovie; p. ext. chinovie, obște (2). – Din sl. obštejitie.
5. [DAR] obștejitie s.f. (înv.) 1. conviețuire în chinovie. 2. chinovic. 3. obște.
6. [DLR - tomul X] OBȘTEJITIE s. f. (Slavonism) Conviețuire intr-o chinovie; p. ext. chinovie; obște (2). Thadei au fost rob iertat a lui Theodor, care luasă mănăstirea Studiiului de la împăratul și o feace obștejitie. DOSOFTEI, v. S. decembrie 244r/5. Vorona... făcea parte din acele lăcașuri de viață călugărească în care se primiseră normele de „viață-împreună”, de obștejitie, ale lui Paisie. IORGA, S. D. XVI, 259, cf. 261. – PI.: obștejitii. – Și: obștjitie s. f. SCRIBAN, D. – Din slavon. оълщежнтне.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL