1. [MDA2] obuznic sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II2, 99 / Pl: ~i / E: pn oboznik] (Înv) Comandant de tabără.
2. [Scriban] obúznic m. (d. obuz 1; rut. obózniĭ, de tabără). Vechĭ. Comandant de tabără.
3. [DAR] obuznic, obuznici, s.m. (înv.) comandant de tabără.
4. [DLR - tomul X] OBUZNIC s. m. (În vechea organizare militară) Comandant de tabără. Cf. obuz1 (1). Craiul șvezesc și... cu Lamicovski obuznicul și cu alte capete de ai lor acmu toți fugisă din Tighine. n. costin, let. ii2, 99, cf. scriban, d. – PI.: obuznici. – Din pol. oboznik.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL