1. [DEX '09] OBSTRUCȚIONIST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.
2. [MDA2] obstrucționist, ~ă a [At: C. PETRESCU / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr obstructionniste] 1-2 Care ține de obstrucționism (2-3). 3-4 Privitor la obstrucționism (2-3). 5-6 Care practică obstrucționismul (2-3).
3. [CADE] *OBSTRUCȚIONIST sm. ⏲ Cel care, într’un parlament, a adoptat tactica obstrucțiunii [fr.].
4. [DLRLC] OBSTRUCȚIONIST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj. Care practică obstrucționismul; privitor la obstrucționism. A găzduit la un om de ispravă, desigur... dar oricum, un opozant obstrucționist. C. PETRESCU, O. P. II 323.
5. [DN] OBSTRUCȚIONIST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste].
6. [MDN '00] OBSTRUCȚIONIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste)
7. [Scriban] *obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj. Politică obstrucționistă.
8. [DOOM 3] obstrucționist (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționiști; adj. f., s. f. obstrucționistă, pl. obstrucționiste
9. [DOOM 2] obstrucționist (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționiști; adj. f., s. f. obstrucționistă, pl. obstrucționiste
10. [DLR - tomul X] OBSTRUCȚIONIST, -Ă adj. Care ține de obstrucționism, privitor la obstrucționism; care practică obstrucționismul. A găzduit la un om de ispravă desigur, ...dar oricum, un opozant obstrucționist. C. PETRESCU, O. P. II, 323. – Pronunțat: -ți-o-, – pl.: obstrucționiști, -ste. – Din fr. obstructionniste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL