1. [DEX '09] OBSTINA, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.
2. [MDA2] obstina vr [At: CALENDAR (1861), 29/12 / Pzi: ~nez și obstin / E: fr obstiner] (Frm) A se încăpățâna.
3. [CADE] *OBSTINA (-inez) vb. refl. A se încăpățîna [fr.].
4. [DLRLC] OBSTINA, obstinez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se încăpățîna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămînea singur, izolat într-o tabără părăsită. GHICA, A. 586. – Prez. ind. și: obstin (ODOBESCU, S. III 484).
5. [DN] OBSTINA vb. I. refl. (Liv.) A se îndîrji, a se încăpățîna. [P.i. -nez și obstin, 3,6 -nează. / < fr. (s’)obstiner)
6. [MDN '00] OBSTINA vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)
7. [Scriban] *obstinéz (mă) v. refl. (fr. s’obstiner, d. lat. ób-stino, -áre. V. destinez). Mă încăpățînez, persist cu obstinațiune.
8. [DOOM 3] obstina (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă obstinez, 3 se obstinează; conj. prez. 1 să mă obstinez, 3 să se obstineze; imper. 2 sg. afirm. obstinează-te; ger. obstinându-mă
9. [DOOM 2] !obstina (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se obstinează
10. [DLR - tomul X] OBSTINA vb. I. refl. (Franțuzism) A se încăpățâna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămine singur, izolat intr-o tabără părăsită. GHICA, A. 586. Și deacă s-ar fi obstinat ca să o apere, o singură dzi ar fi pierdut toate, CALENDAR (1861), 29/12. Oare ce ar cîștiga... cei cari se obstină a face cu totul contrariul de ceea ce ar trebui să facem? ODOBESCU, S. III, 484. – prez. ind.: obstinez și obstin. – Din fr. obstiner.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL