1. [MDA2] obrăzit sn [At: PAMFILE, A. R. 100 / Pl: (rar) ~uri / E: obrăzi] (Reg) Dojenire.
2. [MDA2] obrăza v vz obrăzi
3. [MDA2] obrăzi [At: CORESI, EV. 547 / V: (înv) ~zui, (cscj) ~za / Pzi: ~zesc / E: obraz] 1 vr (Înv) A se face de râs. 2 vt (Îvr) A certa. 3 vr (Reg) A se supăra.
4. [MDA2] obrăzui3 v vz obrăzi
5. [DAR] obrăzit s.n. (reg.) dojană, mustrare, ceartă.
6. [DAR] obrăzi, obrăzesc, vb. IV (înv.) a se face de ocară; a certa, a ocărî; a se supăra.
7. [DLR - tomul X] OBRĂZIT s. n. (Regional) Acțiunea de a obrăzi; dojană, mustrare, ceartă. Dumnezeu se cam posomorăște, și nici una, nici două, îl ia [pe Satana] la obrăzit. PAMFILE, A. R. 100. – v. obrăzi.
8. [DLR - tomul X] OBRĂZI vb. IV. refl. 1. (Învechit) A se face de ocară, de batjocură. Această hitleană mumă, cu hitleana și necuvioasa-ș fată împreună a feției-ș rușinea lepădară și uitară... și în multe chipuri cu rău obrăziră-se. CORESI, EV. 547. ✦ Tranz. (Învechit și regional) A certa, a ocărî. Au nu ziceți de Pavel să fie obrăzuit pe Timothei pentru socotința cea mai bună. VARLAAM-IOASAF, 144ᵛ/3, cf. LB, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, W., com. din STRAJA – RĂDĂUȚI. Ți-o spus el ție în față că eu am făcut asta și asta, las că ți-l obrăzesc eu. com. din VICOVUL DE JOS – RADAUȚI. Am chemat-o și am obrăzat-o pentru ceea ce a făcut. com. PAȘCA (Crișcior – Brad). 2. (Prin fostul județ Bihor) A se supăra. Dumnezău să obrăzę și-ncă din grai-ń grăię. ARH. FOLK. VII, 88. – prez. ind.: obrăzesc. – Și: (învechit) obrăzui vb. IV; (regional) obrăza vb. I. – v. obraz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL