1. [DEX '09] OBRĂJOR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz; obrăjei. – Obraz + suf. -ior.
2. [MDA2] obrăjor sm [At: POLIZU / Pl: ~i și (nob, sn) ~oare / E: obraz + -ior] 1-6 (Șhp) Obraz (1, 30-31) (mic) Si: obrăjel (1-6).
3. [CADE] OBRĂJOR sm. 🫀 dim. OBRAZ: toată lumea se mira de ~ii lui cei frumoși (RET.).
4. [DEX '98] OBRĂJOR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz; obrăjel. – Obraz + suf. -ior.
5. [DLRLC] OBRĂJOR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. I 222. Toată lumea să mira de obrăjorii lui cei frumoși. RETEGANUL, P. II 8. Vinu-i roșu dulcișor, Ca și dalbu-ți obrăjor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 373.
6. [Scriban] obrăjél m., pl. eĭ, și obrăjór m. Fam. Obraz mic.
7. [DOOM 3] obrăjor (desp. o-bră-) s. m., pl. obrăjori
8. [DOOM 2] obrăjor (o-bră-) s. m., pl. obrăjori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL