1. [MDA2] obrocire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: obroci1] 1 (Reg) Vrăjire. 2 Prezicere. 3 (Mun) Menajare. 4 (Reg) Înșelare. 5 Hrănire a cailor.
2. [Șăineanu, ed. VI] obrocire f. prevestirea zilelor bune sau rele.
3. [Scriban] obrocíre f. (d. obrocesc 2). L. V. Prorocire (de zile bune saŭ rele).
4. [DEX '09] OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.
5. [MDA2] oboroci v vz obroci1
6. [MDA2] obrici2 v vz obroci1
7. [MDA2] obroci2 vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~cesc / E: vsl обрєщи] (Reg) A prevesti.
8. [MDA2] obroci1 vt [At: LB / V: (reg) obor~, ~rici / Pzi: ~cesc / E: obroc] 1 (Reg) A înșela. 2 A face cuiva vrăji Si: a fermeca, a vrăji. 3 (Mun) A menaja pe cineva. 4 (Reg) A hrăni caii.
9. [CADE] OBROCI (-ocesc) vb. tr. A zăpăci, a năuci, a buimăci prin farmece: cine dracul te-a mai obrocit pînă într’atît, încît să visezi deștept? (ISP.); cine știe ce babă l-a obrocit (FIL.) [srb. obručiti „a da de rușine”].
10. [CADE] OBROCIT adj. p. OBROCI. Zăpăcit, năucit prin farmece: bărbate, tu ești ~, trebue să-ți descînt (ISP.).
11. [DEX '98] OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.
12. [DLRLC] OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (în basme) A fermeca, a vrăji. Moldoveana ce-mi făcea? pe șarpe-l obrocea. ȘEZ. XII 68.
13. [Șăineanu, ed. VI] obrocì v. a fermeca, a zăpăci: cine te-a obrocit, încât să visezi deștept? [Lit. a prezice (cf. obrocire), a ameți cu prorociri = serb. OKROK, timp fixat (din slav. REKÕ, a rosti)].
14. [Scriban] 2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.
15. [Scriban] 1) obrocésc v. tr. (d. obroc, oboroc, adică „pun oborocu’n cap, astup vederea”). Munt. Uluĭesc, amețesc, farmec, zăpăcesc, prostesc: răŭ l-a obrocit femeĭa ceĭa!
16. [DOOM 3] obroci (a ~) (reg.) (desp. o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, 3 sg. obrocește, imperf. 1 obroceam; conj. prez. 1 sg. să obrocesc, 3 să obrocească
17. [DOOM 2] obroci (a ~) (rar) (o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 să obrocească
18. [DAR] obrocire, obrociri, s.f. (pop.) prevestire, prezicere (a zilelor bune și negre).
19. [DAR] obroci, obrocesc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.
20. [DLR - tomul X] OBROCIRE s. f. (Regional) Acțiunea de a obroci1 și rezultatul ei. 1. Fermecare, vrăjire. cf. polizu. 2. Prevestire, prezicere (a zilelor bune sau rele). Cf. șăineanu, barcianu. – v. obroci1.
21. [DLR - tomul X] OBROCI1 vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A înșela, a amăgi; a prosti, a îmbrobodi, a orbi. cf. pamfile, J. III, 91, scriban, d. ♦ A face cuiva vrăji, a vrăji, a fermeca. Este cam nebun, sărmanul. Cine știe ce babă l-a obrocit. filimon, o. I, 188. Cine te-a obrocit încît să visezi deștept? ispirescu, ap. ddrf. Ce vrei, să zică mahalaua că te-au obrocit? delavrancea, t. 151, cf. rădulescu-codin. Moldoveana ce-mi făcea?... Cîte-o leturghie-mi da Și pe șarpe-l obrocea. șez. XII, 68. 2. (Prin nordul Munt.) A menaja (pe cineva). cf. RĂDULESCU-CODIN. 3. (Regional) A da cailor ovăz. cf. lb, gheție, R. M. – prez. ind.: obrocesc. – Și: oboroci (H IX 92, com. din oravița), obrici (i. cr. VIII, 343) vb. IV. – v. obroc.
22. [DLR - tomul X] OBROCI3 vb. IV v. obrăci.
23. [DLR - tomul X] OBROCI2 vb. IV. Tranz. (Regional) A prevesti, a prezice (zile bune sau rele). Cf.ȘĂINEANU, BARCIANU. – prez. ind.: obrocesc. – Din v. sl. обрѣщи, * об-рєкти „a făgădui”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL