1. [MDA2] obricit1, ~ă a vz obrăcit
2. [MDA2] oblicit, ~ă a vz obrăcit
3. [MDA2] obrăcit, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 517 / V: (înv) ~rocit, (îrg) ~ricit, (reg) oblic~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrăci] 1 Logodit. 2 (Reg îf obricit) Care a promis să respecte anumite canoane bisericești etc.
4. [MDA2] obrocit2, ~ă a vz obrăcit
5. [CADE] OBRICI1 (-icesc) vb. refl. Olten. (VÎRC.) (R.-COD.) A se obicinui [obriceiu].
6. [CADE] ❍OBRICI2 (-icesc) vb. tr. Olten. A opri, a nu îngădui: i-a obricit să mănînce carne.
7. [DLRLC] OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.
8. [DLRM] OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.
9. [Scriban] obrăcésc, V. obrocesc 2.
10. [Scriban] obricésc (mă), V. obrocesc 2.
11. [Scriban] 2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.
12. [DER] obrăci (-c-esc, -it), vb. – A promite căsătorie. – Var. obroci. Sl. obrąčiti (Titkin). Sec. XVI, înv., împrumut cult.
13. [D.Religios] obrăci, obrăcesc vb. IV Refl. 1. (Reg., în forma obrici) A se lega să țină post, să nu lucreze în zilele socotite neprielnice etc. 2. (Înv.) A se făgădui soț sau soție; a se logodi [ Var.: obrici vb. IV] – Din sl. obreciti.
14. [DAR] obrăci, obrăcesc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita.
15. [DLR - tomul X] OBRICIT1, -Ă adj. v. obrăcit.
16. [DLR - tomul X] OBRICIT2, -Ă adj. v. obrocit1.
17. [DLR - tomul X] OBRICI2 vb. IV v. obroci1.
18. [DLR - tomul X] OBRICI1 vb. IV v. obrăci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL