1. [DEX '09] OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni.
2. [MDA2] oblonit, ~ă a [At: ANGHEL – IOSIF, C. L. 26 / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: obloni] Închis cu obloane (1).
3. [DLRLC] OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. închis cu obloane. Casele erau cu ușile închise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71. Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319.
4. [DEX '09] OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.
5. [MDA2] oblonat, ~ă a vz oblonit
6. [MDA2] obloni vt [At: VLAHUȚĂ, O. A. 86 / Pzi: ~nesc / E: oblon] A închide cu obloane (1).
7. [CADE] OBLONI (-onesc) vb. tr. 1 💒 A închide cu oblonul sau cu obloanele ¶ 2 pr. ext. A astupa lumina: Oblonitu-mi-a fereastra gerul cu-a lui flori de ghiață (VLAH.).
8. [DLRLC] OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. (Fig.) Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86.
9. [Șăineanu, ed. VI] oblonì v. a închide o fereastră cu oblonul.
10. [Scriban] oblonésc v. tr. (d. oblon). Pun obloane: a obloni o fereastră, o ușă.
11. [DOOM 3] obloni (a ~) (rar) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, 3 sg. oblonește, imperf. 1 obloneam; conj. prez. 1 sg. să oblonesc, 3 să oblonească
12. [DOOM 2] obloni (a ~) (rar) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, imperf. 3 sg. oblonea; conj. prez. 3 să oblonească
13. [DLR - tomul X] OBLONI vb. IV. Tranz. A închide cu obloane (1). cf. șăineanu, alexi, w. Ziua-ți oblonești odaia, Nici nu te-auzi, nici nu te vezi. Topîrceanu, m. 88. Puse pe Vîlcu să oblonească fereastra. sadoveanu, o. x, 328. ◊ Fig. Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. vlahuță o, a. 86. – prez. ind.: oblonesc. – v. oblon.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL