1. [DEX '09] OBLITERARE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera.
2. [MDA2] obliterare sf [At: DL / Pl: ~rări / E: oblitera] 1 (Liv) Ștergere treptată a unor manuscrise, inscripții etc. Si: obliterație (1). 2 Anulare a unui timbru prin aplicarea unei ștampile Si: obliterație (2). 3 (Med) Obliterație (3).
3. [DLRLC] OBLITERARE s. f. Acțiunea de a (se) oblitera.
4. [DN] OBLITERARE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera].
5. [DEX '09] OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A franca o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr, oblitérer, lat. obliterare.
6. [MDA2] oblitera [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~rez / E: fr oblitérer, lat obliterare] 1 vr (Liv; d. manuscrise, inscripții etc.) A se șterge treptat Si: a se spălăci. 2 vr (Liv; d. manuscrise, inscripții etc.) A deveni neciteț. 3 vt A anula un timbru aplicând o ștampilă. 4 vt (Med) A astupa.
7. [CADE] *OBLITERA (-erez) vb. tr. 1 A șterge încetul cu încetul: timpul obliterează inscripțiunile ¶ 2 A anula (cu o pecete, cu o iscălitură, cu o trăsătură de condeiu) un timbru, spre a nu mai putea servi ¶ 2 🩺 A astupa, a închide [fr.].
8. [DEX '98] OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.
9. [DLRLC] OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. (Livresc, despre o inscripție, un manuscris etc.) A se șterge treptat, a deveni neciteț, a se spălăci. Manuscrisele se obliterează cu timpul. 2. Tranz. A anula (un timbru) aplicînd o ștampilă.
10. [DN] OBLITERA vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sînge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].
11. [MDN '00] OBLITERA vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare)
12. [Șăineanu, ed. VI] obliterà v. 1. a șterge cu încetul: manuscrisele se obliterează cu timpul; 2. Med. a astupa: inflamațiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face să dispară cu încetul: ambițiunea i-a obliterat simțul moral.
13. [Scriban] *obliteréz v. tr. (lat. oblittero, -áre, a șterge, d. littera, litera, literă). Șterg puțin ceva scris: timpu a obliterat această inscripțiune. Stampilez o marcă, un timbru. Med. Astup: inflamațiunea tinde să oblitereze vasele. Fig. Șterg, nimicesc: nesimțirea ĭ-a obliterat rușinea.
14. [DOOM 3] obliterare (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări
15. [DOOM 2] obliterare (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări
16. [DOOM 3] oblitera (a ~) (desp. o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. obliterez, 3 obliterează; conj. prez. 1 sg. să obliterez, 3 să oblitereze
17. [DOOM 2] oblitera (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 obliterează
18. [DE] OBLITERÁRE (< oblitera) s. f. 1. Acțiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Dispariția, ștergerea unei cavități sau a unui canal prin umplerea sa cu o substanță solidă (ex. în stomatologie, obturația unui canal) sau prin apropierea și fuziunea pereților săi (ex. ocluzia).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL