1. [MDA2] oblire sf [At: (a. 1850) DOC. EC. 969 / V: (înv) ~lăire / Pl: ~ri / E: obli] (Îvr) 1 Netezire. 2 Îndreptare.
2. [MDA2] oblăire sf vz oblire
3. [MDA2] obli [At: ȘINCAI, HR. I, 344 / Pzi: ~lesc / E: oblu] 1 vt (Îvr; c. i. o suprafață) A netezi. 2 vt (Reg; c. i. obiect) A îndrepta. 3 vr (D. oameni) A da corpului poziție dreaptă Si: a se îndrepta. 4 vr (Fig) A mânca pe săturate. 5 vr (Fig) A se îngrășa. 6 vt (Reg; fig) A lovi. 7 vi (Mol) A merge mult.
4. [CADE] OBLI (-lesc) vb. tr. A face oblu, a netezi, a îndrepta, a aplana.
5. [DLRLC] OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.
6. [DLRM] OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.
7. [Șăineanu, ed. VI] oblì v. a face oblu, a aplana.
8. [Scriban] oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL