Definiție și ce înseamnă obligatar

1. [Scriban] *obligatár, -ă adj. (d. obligat, obligațiune). Com. Proprietar al uneĭ obligațiunĭ.

2. [DE] OBLIGATÁR (< fr., germ.) s. m. Persoană fizică sau juridică care a cumpărat obligațiuni de la emitent sau de la bursa de valori, având calitatea de creditor față de emitent.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OBIECTIVIZA, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter […]
1. [DEX '09] OBIECTUAL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, […]
1. [MDA2] obiectualitate sf [At: DN3 / P: o-biec-tu-a~ / Pl: (rar) ~tăți / E: […]
1. [DEX '09] OBIECȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei […]
1. [MDA2] obiecționa vt [At: IORDAN, L. R. A. 234 / P: o-biec~ / Pzi: […]
1. [MDA2] obiecționa vt [At: IORDAN, L. R. A. 234 / P: o-biec~ / Pzi: […]
1. [DEX '09] OBIECȚIUNE s. f. v. obiecție. 2. [MDA2] obiecțiune sf vz obiecție 3. […]
1. [MDA2] obielar sm [At: ALR II, 6492/346 / Pl: ~i / E: obială + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro