1. [MDA2] oblațiune sf vz oblație
2. [DN] OBLAȚIUNE s.f. v. oblație.
3. [MDA2] oblație sf [At: DN3 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat oblatio, -onis, fr oblation] 1 (Nob) Jertfă adusă unei divinități Vz ofrandă. 2 Moment în slujba catolică.
4. [DN] OBLAȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].
5. [MDN '00] OBLAȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)
6. [D.Religios] oblațiune, oblațiuni s. f. (Rar) Jertfă adusă unei divinități; ofrandă. – Din fr. oblation.
7. [DLR - tomul X] OBLAȚIUNE s. f. (Neobișnuit) Jertfă adusă unei divinități. v. ofrandă. Datina d-a aduce din fructe ș-animale Spre-a le-nchina de sacre l-altar în holocaust, Oblațiuni, ofrande. heliade, o. i, 388. – pl.: oblațiuni. – Din fr. oblation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL