1. [DEX '09] OBIJDUITOR, -OARE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
2. [MDA2] obijduitor sm [At: SADOVEANU, O. IX, 80 / Pl: ~i / E: obijdui + -tor] (Înv) Asupritor.
3. [DOOM 3] obijduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. obijduitori
4. [DOOM 2] obijduitor (înv.) (-du-i-) s. m., pl. obijduitori
5. [DLR - tomul X] OBIJDUITOR s. m. (Învechit) Asupritor, împilator. Tronul se cîștigă de la tiranii agareni, obijduitorii creștinătății, prin intrigă și bacșișuri. SADOVEANU, O. X, 80. – pl.: obijduitori. – Obijdui + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL