1. [DEX '09] OBIECTUAL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor (nu oamenilor). [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
2. [MDA2] obiectual, ~ă a [At: DN3 / P: o-biec-tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr objectal, it oggettuale] (Liv) 1 Referitor la un obiect care există independent de subiect Si: obiectiv (1), material. 2 Care aparține lucrurilor, obiectelor.
3. [DEX '98] OBIECTUAL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
4. [DN] OBIECTUAL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].
5. [MDN '00] OBIECTUAL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv. 2. care aparține lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)
6. [DOOM 3] obiectual (livr.) (desp. -biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuali; f. obiectuală, pl. obiectuale
7. [DOOM 2] obiectual (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuali; f. obiectuală, pl. obiectuale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL