1. [DEX '09] OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. ♦ Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.
2. [MDA2] obidit2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: obidi2] 1 Ispitit. 2 Iscodit. 3 Căutat. 4 Aflat.
3. [MDA2] obidit1, ~ă a [At: PSALT. HUR. 6v/6 / V: (îrg) ~dat, obed~, ~duit / Pl: ~iți, ~e / E: obidi1] (Înv) 1 Asuprit. 2 Ocărât. 3 Alungat. 4 Nedreptățit. 5 (Pop) Supărat.
4. [CADE] OBIDIT, ‼OBIDAT adj. p. OBIDI, OBIDA. Adînc întristat, foarte mîhnit, cu inima sdrobită: face o figură foarte mîhnită: e așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă (CAR.); ajungînd acasă, obidată de osteneală și flămîndă (ISP.).
5. [DEX '98] OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.
6. [DLRLC] OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (învechit, astăzi mai ales arhaizant și popular) 1. Amărît, mîhnit, necăjit, chinuit, zdrobit de durere. Drumețul pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit, trecea. IOSIF, T. 191. E așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă. CARAGIALE, O. II 177. Bătrînii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți. RUSSO, O. 38. ♦ Care exprimă mîhnire, obidă. Se plimba de colo pînă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, cu un glas obidit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 75. La dreapta ei umblau doi coconi tineri... cu haine negre și cu fețe obidite. ODOBESCU, S. I 108. 2. Obijduit, năpăstuit, apăsat. O vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz; undeva... se află o țară întinsă, unde munca e căutată și răsplătită. BOGZA, C. O. 306. ◊ (Substantivat) Îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 47. Veniți voi obidiții lumii, cu buzele înfrigurate, Voi chinuiții din arsura unei tăceri îndelungate. GOGA, C. P. 131. – Variantă: obidat, -ă (ȘEZ. VIII 48) adj.
7. [Șăineanu, ed. VI] obidit a. tare întristat: cu haine negre și cu fețe obidite OD.
8. [DEX '09] OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
9. [MDA2] obida v vz obidi1
10. [MDA2] obidat, ~ă a vz obidit
11. [MDA2] obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.
12. [MDA2] obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.
13. [MDA2] obidui v vz obidi1
14. [MDA2] obiduit, ~ă a vz obidit1
15. [CADE] OBIDA 👉 OBIDI.
16. [CADE] OBIDI (-desc), ‼OBIDA (-dez) 1. vb. tr. 1 ‡A obijdui ¶ 2 A jeli, a tîngui: Una’ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze (PANN). II. vb. refl. A se tîngui amar; a arăta o întristare adîncă: a avut și el un frate și l-a pierdut, și acu... plînge și se obidește de atîta amar de vreme (R.-COD.) [o b i d ă].
17. [DLRLC] OBIDA vb. I v. obidi.
18. [DLRLC] OBIDAT, -Ă adj. v. obidit.
19. [DLRLC] OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.
20. [DLRM] OBIDA vb. I. v. obidi.
21. [Scriban] obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.
22. [Scriban] obiduĭésc, V. obidesc.
23. [DOOM 3] obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească
24. [DOOM 2] obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL