1. [MDA2] obida v vz obidi1
2. [CADE] OBIDA 👉 OBIDI.
3. [DLRLC] OBIDA vb. I v. obidi.
4. [DLRM] OBIDA vb. I. v. obidi.
5. [DEX '09] OBIDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.
6. [DEX '09] OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
7. [MDA2] obidă sf [At: CORESI, L. 85/21 / Pl: ~de și (reg) ~izi / E: vsl обида] 1 (Înv) Nedreptate. 2 (Înv) Jignire. 3 (Înv) Durere sufletească Si: amărăciune, mâhnire, necaz. 4 (Înv) Mânie. 5 (Reg) Compătimire. 6-7 (Mol) (Om sau) animal slab și mic Si: stârpitură.
8. [MDA2] obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.
9. [MDA2] obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.
10. [MDA2] obidui v vz obidi1
11. [CADE] OBIDĂ (pl. -de) sf. Întristare adîncă, mîhnire, sdrobire a sufletului: se silea... să-și stăpînească plînsul și obida ce o înnecau (ODOB.); se dete jos cu sufletul plin de ~ și de mîhnire (ISP.); fără nici o mustrare, privea la suferințele și obida supușilor săi (VLAH.) [vsl. obida].
12. [CADE] OBIDI (-desc), ‼OBIDA (-dez) 1. vb. tr. 1 ‡A obijdui ¶ 2 A jeli, a tîngui: Una’ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze (PANN). II. vb. refl. A se tîngui amar; a arăta o întristare adîncă: a avut și el un frate și l-a pierdut, și acu... plînge și se obidește de atîta amar de vreme (R.-COD.) [o b i d ă].
13. [CADE] OBIDIT, ‼OBIDAT adj. p. OBIDI, OBIDA. Adînc întristat, foarte mîhnit, cu inima sdrobită: face o figură foarte mîhnită: e așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă (CAR.); ajungînd acasă, obidată de osteneală și flămîndă (ISP.).
14. [DEX '98] OBIDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.
15. [DLRLC] OBIDĂ, (rar) obide, s. f. 1. Întristare adîncă, mîhnire, durere sufletească, chin, amărăciune, păs. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Fără nici o mustrare privea la suferințele și obida supușilor săi. VLAHUȚĂ, O. AL. 218. Și-a adus aminte cu dor și cu obidă de ea. CARAGIALE, N. S. 55. 2. (Învechit) Nedreptate, strîmbătate; asuprire. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă, să-și ceară dreptate. C. PETRESCU, A. R. 191.
16. [DLRLC] OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.
17. [Șăineanu, ed. VI] obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. [Slav. OBIDA, injurie].
18. [Scriban] obídă f., pl. e saŭ izĭ (vsl. obida, nedreptate). Rar azĭ. Nedreptate. Mare întristare: cu obida’n inimă. Fig. Iron. Pop. Mold. sud. Oghidă (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, stîrpitură: o oghidă de femeĭe.
19. [Scriban] obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.
20. [Scriban] obiduĭésc, V. obidesc.
21. [DOOM 3] obidă (pop.) s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide
22. [DOOM 3] obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească
23. [DOOM 2] obidă (pop.) s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide
24. [DOOM 2] obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească
25. [IVO-III] obidă, -de.
26. [DER] obidă (obide), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL