1. [DEX '09] OARECINE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.
2. [MDA2] oarecine [At: PSALT. HUR. 74v/10 / V: (înv) oreac~, or~, var~, (reg) oaric~, oarc~, vo~ / A și: oarecine / G-D: oarecui și (rar, af) oareicine / E: oare1 + cine] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Înv; îs) Alt ~ Altcineva. 3 pnh Oricine. 4 anh (Înv) Anumit.
3. [DEX '98] OARECINE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.
4. [DLRLC] OARECINE pron. nehot. (învechit și regional) Cineva. Hai, hai, hai, bădiță, bine, Tu mai ai pe oarecine! – Ba eu, mîndră m-oi jura De mai am pe cineva. MARIAN, S. 31. – Variantă: oareșicine (pronunțat oa-reși-) pron. nehot.
5. [MDA2] oarcine pnh, anh vz oarecine
6. [MDA2] oaricine anh, pnh vz oarecine
7. [MDA2] oreacine anh, pnh vz oarecine
8. [MDA2] orecine anh, pnh vz oarecine
9. [MDA2] varecine pnh, anh vz oarecine
10. [CADE] OARE-CINE, OAREȘI-CINE pron. nedef. Cineva, un om oare-care: am auzit că oare-cine s’ar fi lăudat... că el ar fi ucis pe balaur (ISP.) [o a r e2 + (și+) cine].
11. [DLRLC] OAREȘICINE pron. nehot. v. oarecine.
12. [Scriban] oare-cíne, pron. indefinit uzitat fără subst. Vechĭ. Cineva, orĭ-care ar fi, oare-care: a venit oare-cine, un oare-cine.
13. [DOOM 3] oarecine (cineva) (înv., reg.) pr., g.-d. oarecui
14. [MDO] oarecine
15. [IVO-III] oarecine, oarecui gen.
16. [DOOM 2] *oare cine adv. + pr. ( ~ știe?)
17. [DRAM 2021] oarecíne, pron. neh. (reg.) Cineva, careva: „...că dacă iei brăcinariul de la oarecine...” (Papahagi, 1925: 319). – Din oare + cine (MDA).
18. [DRAM 2015] oarecine, pron. neh. – (reg.) Cineva, careva: „...că dacă iei brăcinariul de la oarecine...” (Papahagi, 1925: 319). – Din oare + cine (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL