1. [DEX '09] NĂȘIT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.
2. [MDA2] nășit sn [At: LM / Pl: (rar) ~uri / E: năși] 1-2 Participare la un botez sau la o cununie în calitate de naș2 (1, 18) Si: (rar) nășire (1-2).
3. [DEX '98] NĂȘIT s. n. Faptul de a năși. – V. năși.
4. [DEX '09] NĂȘI, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș2 la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș2. – V. naș2.
5. [MDA2] nănăși v vz năși
6. [MDA2] năși [At: LB / V: (reg) nă~, nu~ / Pzi: ~șesc / E: naș2] 1-2 vit (Reg) A-i fi cuiva naș2 (1) la un botez. 3-4 vit (Reg) A-i fi cuiva nun (1) la o cununie. 5 vt (Fam) A numi pe cineva naș2 (1). 6 vt A se adresa cuiva cu numele de naș2 (1). 7 vt (Reg; îf nunăși) A porecli.
7. [MDA2] nunăși v vz năși
8. [DEX '98] NĂȘI, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș2. – V. naș2.
9. [DLRLC] NĂȘI, nășesc, vb. IV. Intranz. A fi naș (la un botez sau la o cununie).
10. [DOOM 3] nășit (fam.) s. n.
11. [DOOM 2] nășit (fam.) s. n.
12. [DOOM 3] năși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășesc, 3 sg. nășește, imperf. 1 nășeam; conj. prez. 1 sg. să nășesc, 3 să nășească
13. [DOOM 2] năși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășesc, imperf. 3 sg. nășea; conj. prez. 3 să nășească
14. [Argou] năși, nășesc v. t. 1. a bate rău (pe cineva. 2. (intl.) a aresta, a închide. 3. a iniția și a susține un proiect.
15. [DRAM 2021] nășí, v.i. v. nănăși.
16. [DRAM 2015] năși, vb. intranz. – v. nănăși.
17. [DRAM] năși, -esc, vb. intranz. – v. nănăși.
18. [DLR - tomul X] NĂȘIT s. n. Faptul de a năși (1); (rar) nășire. Cf. lm. Herdelea se codi îndelung, că nășitul înseamnă cheltuială mare. rebreanu, i. 247. – V. năși.
19. [DLR - tomul X] NĂȘI vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Regional) A(-i) fi (cuiva) naș2 (la un botez sau la o cununie). cf. lb, pontbriant, d., alexi, w., scl 1963, 18. 2. tranz. (Familiar) A numi pe cineva naș2 (I 1), a se adresa cuiva cu numele de naș2. Îl pofti „să nășească pe cine-a mai nășit”, iar țigările „să și le fumeze cu finii lui”. galan, b. ii, 141. 3. Tranz. (Regional; în forma nunăși) A porecli. Așa-l nunășesc, dar numele bun e altul. com. din oravița. – prez. ind.: nășesc. – Și: (regional) nănăși (lb), nunăși vb. IV. – v. naș2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL