1. [MDA2] năzarnic, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI2, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: năzări + -nic] (Reg) 1 (D. oameni) Care crede cu ușurință. 2 (D. oameni) Bănuitor. 3 (D. oameni) Temător. 4 (D. cai) Fricos.
2. [DLRLC] NĂZARNIC, -Ă, năzarnici, -e, adj. (Rar, despre oameni) Care își închipuie lucruri rele, care cade repede la bănuială, căruia i se năzare ușor. Îleu! fată, năzarnică mai ești! CONTEMPORANUL, VIII 7.
3. [DLRM] NĂZARNIC, -Ă, năzarnici, -ce, adj. (Rar) Care își închipuie lucruri rele, care cade ușor la bănuială. – Din năzări + suf. -nic.
4. [Scriban] năzárnic, -ă adj. (d. a ți se năzări). Mold. Rar. Căruĭa i se năzare ușor, bănuitor, care-șĭ închipuĭe lucrurĭ rele.
5. [DAR] năzarnic, năzarnică, adj. (reg.) 1. (despre oameni) căruia i se năzare ușor; bănuitor, temător. 2. (despre cai) sperios, fricos.
6. [DLR - tomul X] NĂZARNIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Căruia i se năzare (3) ușor; bănuitor, temător. Îleu! fată, năzarnică mai ești, să nu mai spui cuiva că te-a ride. contemporanul, vi2, 7, cf. ddrf. Ăst de pe urmă copil nu-i al meu! – Bre, bre! Ce năzarnic! ap. tdrg. ♦ (Despre cai) Sperios, fricos. E un mînz năzarnic. ap. scl 1963, 18. Iapă năzarnică. t. papahagi, c. L. – Pl.: năzarnici, -ce. – Năzări + suf. -nic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL