1. [MDA2] năvlac am [At: I. CR. VIII, 316 / Pl: ~aci / E: cf bg навлека, „a îngrămădi, a aduce”] (Mun) Care dă năvală, lacom să pună mâna pe ceva.
2. [DAR] năvlac adj. m. (reg.) care dă năvală, lacom să apuce.
3. [DLR - tomul X] NĂVLAC adj. (Prin sud-vestul Munt.) „Care dă năvală, lacom să apuce”. i. cr. viii, 316. – Pl.:? – Etimologia necunoscută. Cf. bg. навлека „a îngrămădi, a aduce”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL