1. [DEX '09] NĂVALNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.
2. [MDA2] năvalnic, ~ă [At: PSALT. 148 / V: (îrg) ~arn~, nevarn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: năvală + -nic] 1 a Care nu poate fi domolit, potolit, stăpânit Si: aprig, furtunos, impetuos, violent. 2 a Cumplit. 3 a (Rar) Greu de suportat. 4 sm (Rar) Năvălitor (1). 5 a (Trs) Foarte mare și puternic. 6 sn Specie de ferigă cu frunzele late, lucitoare dispuse în rozete, folosită în medicina populară și în descântece Si: (reg) iarba-ciutei, limba-cerbului, limba-vacii, limba-vecinei (Scolopendrium vulgare). 7 sn (Bot; reg) Ferigă (Polystichum filix mas). 8 sn (Bot; reg) Ferigă de câmp (Pteridium aquilium). 9 s (Bot; reg) Odolean (Valeriana officinalis). 10 sn (Bot; reg) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 11 sn (Reg; îe) A avea ~ A fi iubit, simpatizat de lume. 12 s (Reg; îae) Se spune despre o prăvălie care are mulți clienți.
3. [CADE] NĂVALNIC I. adj. și adv. (Care se mișcă) cu repeziciune și cu violență, furtunos, impetuos: vîntul, tot mai larg, mai ~ sălta în cîmpie (DEM.); Erau o sută și-acum ei sînt o mie, Mai iuți și mai ~i, mai plini de vitejie (COȘB.). II. sm. 🌿 1 Plantă care crește prin pădurile umbroase și stîncoase din regiunea montană și din care se face un ceaiu care se bea pentru tuse; poporul crede că dacă fetele o poartă în sîn, această plantă are puterea de a face să năvălească pețitorii din toate părțile; numită și „limba-cerbului”, „limba-vacii” sau „limba-vecinei” (Scolopendrium officinarum) (🖼 3323): Și’ntîlnește’n a sa cale o copilă consinzeană Ce-i scăldată în ~ și’n sîn poartă odoleană (ALECS.); luceau țintuiți doi pitaci... descîntați cu ~ și meniți să tragă la săltar arama și argintul (SAD.) ¶ 2 Numele a două specii de ferigă (Polystichum filix mas; Pteridium aquilinum) [năvală].
4. [DLRLC] NĂVALNIC1 s. m. Ferigă cu frunzele mari, lucitoare, în formă de rozetă, folosită în medicină (Scolopendrium vulgare). Mi-a poroncit oftînd S-adun în faptul zilei și flori și buruiene, Năvalnic, odoleană, sulcină, sinziene. ALECSANDRI, T. II 201.
5. [DLRLC] NĂVALNIC2, -Ă, năvalnici, -e, adj. Furtunos, impetuos. Avea în inimă-i... o pornire năvalnică. GALACTION, O. I 197. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. ◊ (Adverbial) Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrțîitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. REBREANU, R. I 134. Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii. COȘBUC, P. II 31. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede, cu torente, cu puhoaie. Era Dunărea mare și năvalnică din martie. DUMITRIU, N. 135.
6. [Șăineanu, ed. VI] năvalnic a. și adv. impetuos: sare năvalnic. ║ m. 1. plantă cu proprietăți amare din care se face un ceaiu bun pentru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odolean (pisicile dau năvală la această plantă).
7. [Scriban] năválnic, -ă adj. (d. năvală). Impetuos. Adv. În mod impetuos. S.m. Ferigă. Limba vecineĭ, o plantă întrebuințată contra tuseĭ și pe care fetele de la țară o poartă în sîn cu speranță că așa vor năvăli pețitoriĭ la ele (scolopendrium/vulgare saŭ officinarum). Munt. Mold. Valeriană. – Vechĭ și năvarnic și nevarnic. V. odoleană.
8. [MDA2] năvarnic, ~ă a vz năvalnic
9. [MDA2] nevarnic, ~ă a vz năvalnic
10. [Scriban] névarnic V. năvalnic.
11. [DOOM 3] năvalnic1 adj. m., pl. năvalnici; f. năvalnică, pl. năvalnice
12. [DOOM 3] năvalnic2 (plantă) s. m.
13. [DOOM 2] năvalnic2 (plantă) s. m.
14. [DOOM 2] năvalnic1 adj. m., pl. năvalnici; f. năvalnică, pl. năvalnice
15. [DRAM 2021] năválnic, s.m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete (Phyllitis scolopendrium); limba-cerbului, limba-boului, limba-vecinului. ■ (med. pop.) Contra tusei, răni, fierbințeală. – Din năvală + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] năvalnic, s.m. – (bot.) Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în med. pop. (Philitis scolopendrium) Se mai numește limba cerbului, limba boului, iar în Borșa, limba vecinului, „deoarece vecinul are limbă lungă și spune din re’ voință ce nu ar fi de spus” (A. Coman, cf. Nădișan, 2000: 68). – Din năvală (der. regr. din năvăli < sl. navaljati) + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL