1. [DEX '09] NĂUCIE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
2. [MDA2] năucie sf [At: LB / P: nă-u~ / Pl: ~ii / E: năuc + -ie] (Asr) 1 Prostie. 2-3 Năuceală (1-2). 4 Uluire.
3. [CADE] NĂUCIE sf. Zăpăceală, uluială, buimăceală: un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite (GN.) [năuc].
4. [DLRLC] NĂUCIE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc, starea celui năuc. Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE.
5. [Șăineanu, ed. VI] năucie f. stupiditate.
6. [Scriban] năucie f. Starea năuculuĭ, zăpăceală.
7. [DOOM 3] năucie (rar) s. f., art. năucia, g.-d. năucii, art. năuciei
8. [DOOM 2] năucie (rar) s. f., art. năucia, g.-d. năucii, art. năuciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL