1. [DEX '09] NĂUCEALĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.
2. [MDA2] năuceală sf [At: COSTINESCU / P: nă-u~ / Pl: ~eli / E: năuci + -eală] 1 Stare de amețeală Si: năucire (1). 2 Stare de dezorientare Si: năucire (2). 3 (Mpp) Ipohondrie. 4 (Reg) Boală a oilor Si: capie.
3. [CADE] NĂUCEALĂ sf. Năucie, zăpăceală: cîtă ~ de cap... pînă cînd în sfîrșit am ajuns să aștern ceva omenesc pe hîrtie (GN.) [năuci].
4. [DEX '98] NĂUCEALĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală.
5. [DLRLC] NĂUCEALĂ s. f. (Rar) Stare de zăpăceală, buimăceală. Te doare capul cumplit, simți o greutate în tot corpul, o năuceală și te toropește somnul. ȘEZ. I 56.
6. [Șăineanu, ed. VI] năuceală f. un fel de ipocondrie.
7. [Scriban] năuceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a năuci. Năucie, zăpăceală.
8. [DOOM 3] năuceală s. f., g.-d. art. năucelii; pl. năuceli
9. [DOOM 2] năuceală s. f., g.-d. art. năucelii; pl. năuceli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL