1. [DEX '09] NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.
2. [MDA2] năsos, ~oasă a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: nas1 + -os] (D. oameni) 1 Care are nasul1 (1) mare. Si: (reg) năros, nărtâcios, nărtos (1). 2 (Fig) Impertinent.
3. [CADE] NĂSOS adj. Cu nasul mare: Elefantul ~ Și bivolul pieptos Cu lupul coadă-lungă Multe izbînzi făcură (ALX.).
4. [DEX '98] NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.
5. [DLRLC] NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. Cu nasul, cu trompa mare. Elefantul năsos Și bivolul peptos, Cu lupul coadă-lungă, Multe izbînzi făcură. ALEXANDRESCU, M. 328. ♦ Fig. (Substantivat) Îndrăzneț, obraznic. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă. PAS, L. I 125.
6. [Șăineanu, ed. VI] năsos a. cu nasul mare: elefantul năsos GR. AL.
7. [Scriban] năsós, -oásă adj. (d. nas). Fam. Care are nasu mare. Fig. Pretențios, fudul. V. moțat.
8. [DOOM 3] năsos (fam.) adj. m., pl. năsoși; f. năsoasă, pl. năsoase
9. [DOOM 2] năsos (fam.) adj. m., pl. năsoși; f. năsoasă, pl. năsoase
10. [DLR - tomul X] NĂSOS, -OASĂ adj. Care are nasul1 (1) mare, (regional) nărtos, năros, nărtîcios; fig. impertinent, obraznic, nerușinat (2). Cf. drlu. Elefantul năsos Și bivolul pieptos, Cu lupul coadă lungă, Multe izbînzi făcură. alexandrescu, o. i, 215, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u. Părea năsos fiindcă era foarte slab, cu mustața rară. camil petrescu, o. ii, 490, cf. alrm ii/i h 16, zanne, p. ii, 320. ◊ (Substantivat) Năsosu ăla din fund, cînd ai să te hotărăști odată să nu-ți mai arunci ochii la vecini? klopștock, f. 237. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă pas, l. i, 125. – Pl.: năsoși, -oase. – Nas1 + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL