1. [MDA2] năslitură sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: năsli + -tură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.
2. [MDA2] înăslitură sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: în- + năslitură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.
3. [Scriban] năslicĭúne f. și năslitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Năzuĭală, tendență. – Și în-.
4. [DLRLV] NĂSLITURĂ s. f. (Mold.) Pornire, imbold. Că-i de viață năsliturile înțeleptului să să abată de către iad să să mîntuiască. DP, 9r. Credinciosul Leon, învitat de dor d[u]mn[eJdzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năslitură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: năsli + suf. -tură. Vezi și năsli. Cf. năstav, strămurare.
5. [DLR - tomul X] NĂSLITURĂ s. f. (Învechit) Dorință, poftă; pornire, imbold. Și nu feriră-se de jelania sa (pohtele lor cc, năsliturile lor d). psalt. 158, cf. 225. Credinciosul Leon, învitat de dor d[u]mn[e]dzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năslitură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. dosoftei, v. s. octombrie 70r/34, cf. februarie 55r/25. – Pl.: năslituri. – Năsli + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL