1. [DEX '09] NĂSCIOR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.
2. [MDA2] născior sn [At: JIPESCU, O. 53 / V: ~șcior / Pl: ~oare / E: năsuc + -ior] 1-2 (Șhp) Năsuc (1-2).
3. [CADE] NĂSCIOR (pl. -ioare) sn. 🫀 dim. NAS: a băut pîn' s’a turtit și, căzînd, și-a belit ~ul (JIP.).
4. [DEX '98] NĂSCIOR, născioare, s. n. Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.
5. [DLRLC] NĂSCIOR, născioare, s. n. Năsuc. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpușă, cu născiorul obraznic. REBREANU, I. 104.
6. [MDA2] nășcior[1] sn vz născior
7. [DOOM 3] născior (desp. -cior) s. n., pl. născioare
8. [DOOM 2] născior (rar) (-cior) s. n., pl. născioare
9. [DLR - tomul X] NĂȘCIOR s. n. v. născior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL