1. [MDA2] nărăvos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: nărav + -os] (Reg) 1 Care are deprinderi rele. 2 Prost crescut. 3 Grosolan. 4 Arțăgos. 5 Cicălitor. 6 (D. cai) Nărăvaș (2).
2. [DLRLC] NĂRĂVOS, -OASĂ, nărăvoși, -oase, adj. (Rar) Nărăvit; nărăvaș.
3. [DLRM] NĂRĂVOS, -OASĂ, nărăvoși, -oase, adj. (Rar) Nărăvaș. – Din nărav + suf. -os.
4. [DAR] nărăvos, nărăvoasă, adj. (reg.) 1. care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; arțăgos, cicălitor. 2. (despre cai) nărăvaș.
5. [DLR - tomul X] NĂRĂVOS, -OĂSĂ adj. (Regional) Care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; arțăgos, cicălitor. cf. lb, baecianu, v., alexi, w., i. cr. iii, 287. Om nărăvos. alr i 1 564/231. L-a dizńerdat, alintat, di-atîta-i nărăvos. alr ii/i h 150/682, cf. alr ii 4 239/682. Nărăvos, iutŝe la mînie, hărțăgos. alr sn v h 1 247/76. ♦ (Despre cai) Nărăvaș. cf. pontbriant, d., ddrf, alr i 1 110/270, 798, a iii 10. – pl.: nărăvoși, -oase. – Nărav + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL