Definiție și ce înseamnă năruitor

1. [MDA2] năruitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: nărui + -tor] (Nob) Care năruie (1).

2. [DOR] năruitor adj. m., pl. năruitori; f. sg. și pl. năruitoare

3. [DLR - tomul X] NĂRUITOR, -OARE adj. (Neobișnuit) Care năruie (1). cf. COSTINESCU. – pl.: năruitori, -oare. – Nărui + suf. -tor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] năravnic, ~ă smf [At: CORESI, EV. 474 / Pl: ~ici, ~ice / E: […]
1. [MDA2] nărilă sms [At: ALRM II/I, 6838/95 / E: nară + -ilă] (Reg) Om […]
1. [MDA2] năroaie sf [At: CHEST. IV, 45/109 / Pl: ? / E: ns cf […]
1. [MDA2] năroc sn vz noroc 2. [CADE] †NĂROC... 👉 NOROC... 3. [Scriban] năróc V. […]
1. [MDA2] nărodatec, ~ă a [At: LB / Pl: ~eci, ~ece / E: nărod2 + […]
1. [MDA2] nărozenie sf [At: ȚICHINDEAL, F. 282/13 / Pl: ~ii / E: nărozi (pll […]
1. [MDA2] nărozie sf vz nerozie 2. [Scriban] nărozíe V. nerozie. 3. [DEX '09] NEROZIE, […]
1. [DEX '09] NĂRTILĂ s. m. (Reg.) Năsăilă. – Cf. nărtos. 2. [MDA2] nărtilă sms […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro